19:35 Totuşi logofătul a potolit norodul, şi a zis: Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
Logofătul. [Secretarul comunal, KJV; Cancelarul, Nitz.] Gr. grammateus, tradus ,,cărturar” în Evanghelii. El era custodele rapoartelor cetăţii şi era un om foarte influent în Efes. Prin el se făceau toate comunicările publice către cetate şi se dădeau răspunderile. Lucrul acesta a dus la redarea titlului ca ,,secretar comunal” sau ,,logofăt”. Titlul grecesc apare în multe inscripţii din Efes, adesea în legătură cu acela de asiarhi ai cetăţii Efesului, şi cu proconsulul. Vorbirea slujbaşului public este tot atât de prevăzătoare pe cât fusese de incendiar discursul lui Dimitrie. Ca şi asiarhii, el privea la Pavel şi la tovarăşii săi cu vădit respect. El nu era fanatic şi nu avea intenţia de a deveni persecutor. El nu s-a împotrivit mulţimii, ci a căutat să o potolească cu o mărturisire de dragoste pentru religia lor.
Păzitoarea. [Închinătoarea, KJV; Slujitor, Nizt.] Gr. neokoros, literal ,,măturător al templului” şi, prin extensiune, orice închinător al unui zeu şi al altarului lui. Întreaga cetate e prezentată ca fiind consacrată serviciului zeiţei. Cuvântul neokoros se găseşte pe monede din Asia Mică, exprimând devoţiunea unor anumite cetăţi faţă de un zeu sau de un împărat. Oamenii din Efes priveau la Artemis ca la păzitoarea şi ocrotitoarea lor. Pe o inscripţie, cetatea pretindea că e ,,doica” ei.
Marii Diane. [Marii zeiţe Diana, KJV.] Dovezi textuale (cf. p. 10) atestă omiterea cuvântului ,,zeiţe”. În unele inscripţii din Efes ea e descrisă ca ,,mai mare ca toţi”, ca ,,prea înaltă”.
A chipului ei căzut din cer. [Chipului care a căzut de la Jupiter, KJV¸ Al chipului ei căzut de la Joe, Nitz.] Gr. Diopetes, ,,căzut de la Zeus [sau din cer]”, un nume dat adesea unor chipuri vechi, preistorice, ca de pildă al aceluia al lui Palas Atena din Atena şi acela al Paladiului Troienilor (Virgil, Eneida ii. 183). Aici, cuvântul se poate să fi avut un înţeles mai literal, ca aplicat unei pietre meteoritice, care era adorată în forma ei originară sau folosită în sculpturile cele mai timpurii. În felul acesta se poate să nu se fi referit la chipul zeiţei Artemis (vezi v. 24) care, potrivit autorilor din antichitate, era făcută nu din piatră, ci din lemn de măslin, de abanos, de cedru sau din lemn de viţă, dacă nu din aur.