19:32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
Strigau. Sau ,,stăruiau să strige”. Vioiciunea naraţiunii o marchează ca fiind relatarea unui martor ocular. Aristarh şi Gaiu, tovarăşii lui Pavel în drum spre Ierusalim (cap. 20,4), s-ar putea să-i fi povestit întâmplarea lui Luca.
Adunarea. Gr. ekklesia, un ,,grup chemat”. Gloata care se adunase în amfiteatru nu era o ekklesia în sensul unei adunări legale, guvernamentale, aşa cum lăsa a se înţelege cuvântul în uzanţa clasică (vezi Matei18,17; cf. cele de la Fapte 19,39). Mai degrabă cuvântul e folosit aici întrun sens mai general pentru o mulţime neorganizată.
În învălmăşeală. [Confuză, KJV.] Literal, ,,turnaţi laolaltă”, ,,amestecaţi” [violent]. O gloată care nu gândeşte, urmează orbeşte pe conducătorii ei.
Nu ştiau pentru ce. Dacă nu ar fi fost tragică, din cauza faptului că era în joc succesul Evangheliei, descrierea lui Luca a unei mari mulţimi strigând şi învârtindu-se ca o turmă încoace şi încolo prin amfiteatru, majoritate căreia neştiind nici măcar pentru ce erau acolo, ar fi fost caraghioasă.