19:2 şi le-a zis: Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.
Când aţi crezut. [De vreme ce aţi crezut, KJV.] Sau ,,întrucât aţi crezut. Adică sau când aţi crezut sau întrucât aţi crezut. Pavel s-a adresat oamenilor ca unor credincioşi. Întrucât sosise de curând, el nu cunoştea trecutul tuturor celor care arătau a fi printre membrii adunării. Dar probabil Pavel şi-a dat seama că oamenilor acestora le lipseau darurile spirituale şi poate pacea, bucuria şi strălucirea care se dădeau pe faţă la aceia aduşi deplin în solia Evangheliei.
Că este Duh sfânt. [Că ar fi un Duh Sfânt, KJV.] Poziţia acestor ucenici e atât de asemănătoare cu aceea a lui Apolo, când a sosit la Efes, încât e raţional de a crede că ei erau convertiţi de predica lui. Ei trebuie, natural, să fi cunoscut Duhul Sfânt ca un nume în VT şi în învăţătura lui Ioan Botezătorul (Matei3,11), dar dincolo de aceasta, ei păreau să fie în ignoranţă cu privire la natura Duhului. Ei primiseră botezul ca un semn de pocăinţă şi, fără îndoială, trăiau o viaţă cinstită, dar nu intraseră în experienţa ,,neprihănirii, păcii şi bucuriei” pe care le puteau avea ,,în Duhul Sfânt” (Romani 14,15). Este evident că ei erau discipoli iudei şi nu descendenţi dintre neamuri.