Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 19:29


19:29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

Toată cetatea. Cetatea pare că nu era atât de interesată de câştigurile argintarilor, cât de slava şi măreţia de care Efes se bucura, ca sediu al cultului zeiţei Artemis. În felul acesta, zarva care a început la adunarea convocată de Dimitrie a fost însuşită de întreaga populaţie efeseană.

În teatru. Adică, fără îndoială, amfiteatrul Efesului. Ruinele lui încă s-au păstrat şi dau dovadă că putea să cuprindă 25.000 o persoane. Nu se raportează că lui Gaiu şi lui Aristarh li s-ar fi făcut ceva mai mult decât că au fost aduşi în teatru. Poate se va fi crezut că ei vor dezvălui ascunzătoarea lui Pavel. Vezi ilustraţiile p. 353.

Gaiu şi Aristarh. Se poate ca gloata să fi căutat să găsească pe Pavel şi, neizbutind lucrul acesta, au pus mâna pe aceşti doi bărbaţi. Includerea acestor doi convertiţi macedoneni în ceata credincioşilor dă dovadă de efectul permanent al lucrării lui Pavel în ţara aceea în cursul călătoriei sale anterioare. Scurtimea raportului din Fapte face cu atât mai pline de sens aceste indicaţii întâmplătoare, date aşa neintenţionat. ,,Gaiu” reprezintă numele roman ,,Gaius”, un nume latin obişnuit (vezi Fapte 20,4; Romani 16,23; 1 Corinteni 1,14; 3 Ioan 1) Aristarh era din Tesalonic (Fapte 20,4; 27,2) şi se poate ca deja să fi suferit violenţă de felul aceleia de care avea acum parte (cf. 1 Tesaloniceni 2,14). El apare ca unul din însoţitorii lui Pavel în călătoria la Ierusalim (Fapte 20,4), probabil ca un delegat din partea bisericilor macedonene. El poate va fi împărtăşit întemniţarea apostolului la Roma (Coloseni 4,10), fie ca deţinut împreună cu el sau, mai probabil, pentru a sluji nevoilor lui Pavel.

Tovarăşii... lui Pavel. Nu se ştie exact când Gaiu şi Aristarh fuseseră ,,tovarăşii de călătorie ai lui Pavel”. Poate că ei fuseseră aceia care-l însoţiseră de la Berea la Atena (cap. 17,15). Poate că mergerea lor cu el fusese în legătură cu vreo lucrare misionară nerelatată, în afară de Efes, în timpul rămânerii lor acolo.