19:24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.
Dimitrie. Omul acesta nu este altfel cunoscut. Numele era obişnuit la greci.
Temple. [Temple mici, Nitz.] Gr. naoi (singular, naos; vezi Matei 4,5). Cuvântul acesta, de obicei tradus ,,templu”, se referă totdeauna la sanctuarul lăuntric, unde se presupunea că sălăşluieşte prezenţa divină şi aici trebuie în acord cu aceasta, să însemne sanctuarul lăuntric, conţinând statuia zeiţei. Micile reprezentări de argint (sau terra-cotta) ale templului probabil conţineau o statuie miniaturală a zeiţei. Modelele acestea puteau fi aşezate într-o casă sau purtate ca o amuletă.
Dianei. Gr. Artemis. Pare să nu fi fost un motiv întemeiat pentru traducătorii KJV să folosească aici, numele roman al zeiţei Diana, care era identificată numai aproximativ cu zeiţa efeseană, în locul numelui care apare în textul grecesc. Din timpuri străvechi, cultul zeiţei Artemis, originar, un cult asiatic, se concentrase la Efeseni Când grecii şi-au stabilit colonii în Asia Mică, au găsit forma aceasta de religie deja acolo şi, din oarecare asemănări pe care le-au descoperit în cult, au dat divinităţii asiatice numele zeiţei greceşti Artemis.
Al patrulea templu al zeiţei Artemis îşi datorează o mare parte din măreţie, lui Croesus. Se spune că a fost incendiat în noaptea naşterii lui Alexandru cel Mare, în anul 356 î.Hr., de Heratostratus, care a fost mânat de o dorinţă nebună de a-şi asigura o nemurire de renume sau mai degrabă de notorietate, prin actul acesta. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, templul a fost rezidit, mult mai impunător ca mai înainte, şi a ajuns să fie considerat una din cele şapte minuni ale lumii. Porticurile lui erau împodobite cu picturi şi sculpturi executate de marii maeştri ai artei greceşti.
Avea un corp de preoţi, preotese şi de copii asistenţi. Copiilor folosiţi la serviciul templului li se dădea o educaţie, iar preoţii şi preotesele erau pensionaţi la vârsta de 60 de ani (cf. 1 Timotei 5,9). O categorie de preoţi, cunoscuţi ca theologoi, aveau sarcina de a interpreta misterele cultului.
Contribuţii bogate erau acordate pentru întreţinerea templului, ai cărui făcători de bine primeau cele mai mari onoruri pe care le putea acorda cetatea. Peregrini din toate părţile lumii veneau să se închine şi cumpărau amintiri făcute din argint, bronz sau lut. Acestea reprezentau sanctuarul şi chipul Dianei, care era în interior.
Partea superioară a chipului Dianei era aceea a unei figuri femeieşti cu multe mamele. De la mijloc în jos era simplu o coloană pătrată ornamentată cu simboluri misterioase, între care albine, spice de grâu, curios amestecate. Fusese săpată în lemn şi acum era înnegrită de vreme. E o reproducere a acestei figuri în Muzeul Vatican, care seamănă mult cu un idol curios oriental. Probabil tocmai urâţenia ei era secretul presupusei ei puteri.
Prima lovitură reală pe care idolatria a primit-o la Efes, pentru sute de ani, a fost aceea dată de Pavel, în cursul rămânerii lui în cetate. Destul de curios, următoarea a venit de la bolnavul mintal, Nero, care a jefuit templul zeiţei Artemis, aşa cum jefuise şi altele în Grecia şi Asia (Tacit, Annals, xv. 45), pentru a-şi împodobi casa de aur din Roma, cu comorile lor de artă. Traian, mai târziu, a trimis porţile lui bogat sculptate ca dar, unui templu din Bizanţ, locul unde mai târziu a fost ridicată cetatea Constantinopol.
Pe măsură ce creştinismul înainta, cultul zeiţei Artemis da înapoi şi nu după multă vreme altarele ei au fost părăsite în cea mai mare măsură. Când goţii au devastat Asia Mică pe la anul 262 d.Hr., au jefuit templul Dianei şi nimicirea lui a fost completată după sute de ani, de către turci. Când imperiul a devenit creştin, templul din Efes, ca şi cel din Delphi, au procurat materiale pentru Biserica Sf. Sofia, înălţată de Justinian, la Constantinopol, în cinstea Sfintei Înţelepciuni. De la invazia turcă, biserica a servit ca moschee. Acum e muzeu. Cetatea Efes a căzut într-o aşa stare de ruină, încât locul templului a fost nesigur până în secolul trecut. De atunci, săpăturile au dat la iveală locul templului şi au adus la lumină multe inscripţii în legătură cu el.
Câştig. Gr. ergasia, ,,lucru”, ,,afaceri”; la fel, ,,câştig produs prin lucrări”, adică profit. Cuvântul e folosit de două ori în cap. 16,16,19, cu privire la ,,câştigul” obţinut de stăpânii filipeni din delirurile slujnicei care era posedată. Meseriaşii din Efes au stârnit zarva din cauză că profiturile lor dispăreau. Poate că Dimitrie însuşi, cel mai înverşunat dintre toţi scandalagii, nu muncea direct, dar prin folosirea multor lucrători, obţinea o parte însemnată din câştigurile lor. Întreaga plasticitate şi simbolism al zeiţei Artemis furniza o ocazie îmbelşugată pentru iscusinţa argintarilor.