19:12 până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
De trupul lui. [De la trupul lui, KJV.] Propoziţia poate spune, ,,batiste sau şorţuri erau duse de la trupul lui, la bolnavi” (RSV). Cuvintele greceşti pentru ,,basmale” şi ,,şorţuri” sunt transliterări din latină. ,,Basmalele” (sudaria) erau folosite pentru a şterge sudoarea de pe faţă; ,,şorţurile” (semicinctia) erau şorţuri scurte purtate de meseriaşi. Ar părea oarecum ciudat ca, după ce a expus lucrarea a doi ani în câteva cuvinte, Luca să stăruie atât de pe larg asupra acestor amănunte. S-ar putea ca interesul lui ca medic să-i fi atras în mod natural atenţia la acte supranaturale de vindecare. Pare că persoane sincere veneau la apostol pe când lucra la meseria lui şi el le oferea chiar batistele sau şorţurile pe care el le folosea. Eficienţa acestor mijloace de vindecare se poate compara cu aceea a atingerii hainei Domnului (vezi Marcu 5,27,28) şi tina pe care El a folosit-o pentru vindecarea orbului (vezi Ioan 9,6). Sunt numai două condiţii universal cerute în faptele supranaturale de vindecare divină – puterea divină şi credinţa. Lucrurile materiale care pot face punte peste prăpastia dintre puterea divină şi credinţa omenească sunt simple vehicule pentru exercitarea credinţei.
Îi lăsau bolile. [Bolile se duceau, KJV.] În cetatea Efes unde, aşa cum arată acest capitol, exorcismul şi feluri curioase de vrăjitorie şi descântece erau desfăşurate înaintea privirii oamenilor, Dumnezeu pare să fi făcut vindecări miraculoase pentru a sta ca dovezi ale puterii credinţei.