18:9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,
Domnul a zis lui Pavel. [Apoi a vorbit Domnul, KJV.] Sau ,,Şi Domnul a zis”. Aici e încă o vedenie dată lui Pavel. Pe cât se pare, judecând după cuvintele Domnului, pentru oarecare motive, apostolul pierde curajul şi era în primejdie de a suferi din punct de vedere fizic. Pavel a primit solia aceasta la fel cum primise chemarea macedoneană (cap. 16,9,17), dar aici Însuşi Domnul i S-a arătat servului Său. I-au fost date viziuni de la Dumnezeu în diferite crize mari ale vieţii sale. El văzuse prima dată pe Domnul Isus, cu ocazia convertirii lui (cap. 9,4-6; cf. AA 115). Mai târziu el a auzit aceeaşi voce şi a văzut acelaşi chip, în vedenia sa din Templul de la Ierusalim (cap. 22,17-21). Acum, el a şi văzut şi a şi auzit din nou pe Domnul său.
Nu te teme. Sau ,,încetează de a te teme”. Cuvintele lasă a se înţelege că Pavel era în clipa aceea cuprins de oarecare temere şi deprimare şi simţea din greu povara sarcinii pe care încerca să
o poarte pentru Domnul său. În marea lor majoritate, convertiţii lui erau din categoria sclavilor sau a oamenilor eliberaţi din sclavie; cei care aveau o cultură corespunzătoare cu a lui, fie greci, fie iudei, păreau întârzietori în a primi predica lui (cf. 1,26,27). Fără îndoială el era şi în primejdie personală fizică. El deja văzuse insultele iudeilor izbucnind în violenţă fizică. Lucrul acesta se putea uşor întâmpla din nou. Plin de îndurare, Domnul i s-a adresat în cuvintele: ,,Încetează a te teme.”
Vorbeşte. Sau ,,vorbeşte înainte.”
Nu tăcea. Sau ,,nu începe să taci”. Ispita într-un moment de slăbiciune era de a căuta să găsească siguranţă în tăcere, când cuvintele păreau fără rod. Dar acesta era un îndemn pentru el să predice chiar şi mai stăruitor decât înainte. Nimic nu trebuia să oprească mărturia lui Pavel. Ilie trecea printr-o criză asemănătoare de descurajare (1 Regi 19,4-14) şi Ieremia la fel, nu numai o singură dată (Ieremia 1,6-8; 15,15-21)