18:7 Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
Casa unui om. Pavel a folosit casa aceasta pentru învăţătură şi cult. Probabil că încă mai locuia la Acuila şi Priscila.
Temător de Dumnezeu. [Se închina lui Dumnezeu, KJV.] Gr. sebomai, ,,a respecta”, ,,a adora”. Forma cuvântului folosit aici este aplicată la ,,prozeliţii evlavioşi” (cap. 13,43) şi la ,,grecii temători de Dumnezeu” (cap. 17,4; vezi cap. 10,2). Casa lui era deci un loc corespunzător în care să se poată aduna atât iudeii, cât şi grecii, şi la care persoanele dintre neamuri ar fi fost mai dispuse să vină, decât la una care aparţinea unui iudeu.
Iust. Acesta era un supranume roman (cf. cele de la cap. 1,23). Se pot de asemenea cita dovezi textuale (cf. p. 10) pentru numele Titus Justus. Totuşi, nu sunt temeiuri pentru a deduce din faptul acesta că el este unul şi acelaşi cu Tit din Galateni 2,3, pe care Pavel l-a lăsat mai târziu în Creta. Numele de Titus era unul din cele mai obişnuite nume romane. Tit, cel care a fost trimis la Creta era totuşi strâns legat de biserica din Corint, aşa cum reiese din 2 Corinteni 7,14; 8,16, 23. Iust cel numit aici era o persoană dintre neamuri, necircumcis, la fel ca Tit, şi lua parte la sinagogă ca un ,,temător de Dumnezeu” (vezi mai sus la ,,temător de Dumnezeu”).
Vecină. [Strâns lipită, KJV.] Sau ,,era alăturată”, ,,era vecină” (RSV). Evident, după ce Pavel a întâmpinat împotrivire în sinagoga din Corint, a ales un loc învecinat pentru adunări, aşa încât să fie uşor să vină orice iudeu care şi-ar fi schimbat simţămintele faţă de Evanghelie. Dar această vecinătate urma să fie şi o pricină de înverşunare în plus, mai ales când numărul urmaşilor lui Pavel a început să crească şi când chiar şi un conducător al sinagogii a acceptat Evanghelia (v. 8).