18:3 Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.
A rămas la ei. Potrivit Talmudului (Sukkah 5lb; ed. Soncino, p. 245), în Alexandria, cel puţin, fiecare meserie şedea la un loc la serviciile sinagogii. Un străin care intra ar fi putut găsi pe colegii săi de meserie în sinagogă şi putea găsi sălaş la ei. dacă aceasta era practica şi la Corint, probabil la fel cum Pavel a găsit uşor găzduire şi de lucru la Acuila şi Priscila.
Facerea corturilor. [Făcători de corturi, KJV.] Meseria de facere a corturilor era o meserie pe care Pavel uşor ar fi putut s-o fi învăţat şi practicat în cetatea lui de naştere, Tars. Cetatea aceea era vestită atunci şi a fost şi mai târziu pentru ţesăturile ei aspre din păr de capră, foarte căutate pentru vele de corăbii şi pentru corturi şi cunoscute romanilor, după numele provinciei, ca cilicium. Provincia Pont, de unde venea Acuila, era vestită pentru acelaşi fel de mărfuri, materialul lor fiind furnizat de caprele care păşteau pe pantele Munţilor Taurus şi ale munţilor învecinaţi. Indicaţia de bogăţie în prima parte a vieţii lui Pavel şi faptul că el a primit o educaţie superioară n-au nici o legătură cu faptul că i s-a cerut să înveţe o meserie, deoarece proverbul rabinic: ,,Cine nu învaţă pe fiul său o meserie, îl învaţă să fie hoţ.”, făcea o astfel de instrucţiune aproape universală în familiile ebraice. De pildă, marele Hillel era tâmplar. Deci Pavel era echipat să lucreze pentru întreţinerea sa în Corint, aş cum făcuse în Tesalonic, în felul acesta ocrotindu-se faţă de orice acuzaţie de interes personal în predicarea Evangheliei printre greci (1 Corinteni 9,15–19; 2Cor. 11,7–13; 1 Tesaloniceni 2,9). El a început la Corint ca un nou meseriaş, lucrând pentru salariu sau poate ca partener, în atelierul unui iudeu, nefiind încă cunoscut oraşului Corint ca nimic altceva decât ca un iudeu.