18:26 A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
Vorbi cu îndrăzneală. Se cerea îndrăzneală, deoarece iudeii nu erau în nici un caz cu toţii gata să asculte predicarea cu privire la venirea lui Mesia. Oratorul trebuia să fie pregătit cu învăţătură şi elocvenţă, ca şi curaj, pentru a trata tema aceasta, cu privire la care iudeii fuseseră înşelaţi iarăşi şi iarăşi de impostori.
Acuila şi Priscila. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) exprimarea ,,Priscila şi Acuila”, ca în v.
18 (cf. Romani 16,3; 2 Timotei 4,19). Ea evident a luat parte activă la instruirea lui Apolo, dovedind că era o femeie cu multă putere şi râvnă printre creştini. Acuila şi Priscila aparent continuaseră să ia parte la serviciile sinagogii. Când Apolo a apărut acolo în rolul de rabi şi a predat solia sa (cf. Fapte 13,14,15), ei l-au ascultat şi au fost atraşi către el.
L-au luat. Întrucât mersese atât de departe în solia lui Ioan, Apolo ar fi fost mult mai mult în simpatie cu Acuila şi Priscila, în poziţia lor cu privire la Hristos, decât cu iudeii care nu merseseră atât de departe. El era pregătit să primească pe Mesia, dar nu înţelegea în ce fel împlinise Isus condiţiile acelui titlu.
I-au arătat. [I-au expus, KJV.] Mai bine ,,mai exact.”
Calea lui Dumnezeu. Ceea ce i-au ,,arătat” ei lui Apolo era ceea ce ei aflaseră de la Pavel şi poate prin contacte mai timpurii cu creştinătatea din Roma (vezi v. 2). Aceasta ar fi cuprins doctrinele mântuirii prin har, îndreptăţirii prin credinţă, darul Duhului Sfânt, după convertire şi botez şi înţelesul şi necesitatea Sfintei Cine. Ar fi urmat fără îndoială, ca în cazul celor doisprezece oameni din cap. 19,1-7, ca Apolo, care mai înainte cunoscuse numai botezul lui Ioan, să fie rebotezat ,,în numele Domnului Isus”.