18:25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
Era învăţat. Gr. katcheo, ,,a sonda adânc despre”, şi, prin extensiune, ,,a învăţa prin viu grai pe alţii”. Cuvântul de la care derivă cuvântul nostru, ,,a catehiza”, lasă a se înţelege că Apolo fusese învăţat de cineva, pe lângă studiul său personal din VT. Ştim de la Josephus (Antiquities, xviii. 5. 2) că învăţătura şi botezul lui Ioan produseseră un puternic efect printre iudei. Nu este deci surprinzător că se iveau la Ierusalim şi la Efes, iudei care acceptaseră învăţătura lui Ioan Botezătorul, despre Isus. Dar o astfel de instruire era fără îndoială puţin cuprinzătoare. Ei vor fi ştiut că Ioan boteza ca pregătire pentru împărăţia care urma să vină şi vor fi auzit că el prezentase pe Isus ca fiind Mielul lui Dumnezeu şi despre glasul din cer, când fusese El botezat. Dar Ioan fusese decapitat la scurt timp după aceea şi Isus suferise moartea pe Golgota. Mulţi dintre ucenicii lui Ioan s-ar fi putut să nu fi ştiut ce se petrecuse în legătură cu solia lui Hristos, după aceea – înfiinţarea bisericii, rânduielile botezului creştin şi a Sfintei Cine, revărsarea Duhului Sfânt, învăţătura despre convertire urmând pocăinţei şi primirea darului mântuirii prin har, prin credinţă. Ioan Botezătorul însuşi nu înţelesese decât în mod neclar ceea ce Isus prezenta în direcţia aceasta, deoarece a venit
o zi când a trimis să întrebe pe Domnul, ,,Tu eşti Acela care are să vină?” (Matei 11,3).
Calea. Erau multe lucruri pe care oricine umbla pe ,,calea” lui Ioan avea nevoie să le ştie cu privire la ,,calea” Domnului. Expresia e folosită într-un sens semitehnic, ca în expresia ,,unii umblând pe calea credinţei” [,,calea aceasta”, KJV] (vezi cap. 9,2), ca echivalent la ceea ce astăzi ar fi numit religia creştină.
Un duh înfocat. Sau ,,plin de râvnă cu duhul” (cf. Romani 12,11, unde, la fel, cuvântul ,,duh” însemnează duhul omului, nu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu).
Vorbea şi învăţa amănunţit. [Vorbea şi învăţa sârguincios, KJV.] Expresia ,,calea Domnului” este o traducere a unor cuvinte din VT (Isa. 40,3), citate de scriitorii Evangheliei cu privire la predica lui Ioan Botezătorul (Matei3,3; Marcu 1,3; Luca 3,4; Ioan 1,23). Apolo era foarte clar şi precis în proclamarea a ceea ce Ioan predicase cu privire la venirea împărăţiei cerului, ilustrată din propriile sale studii din VT. S-ar putea ca el să fi arătat cum Ioan pregătise calea pentru Isus şi se poate să fi făcut cunoscut mare parte din faptele şi cuvintele lui Isus, ca o dovadă că Dumnezeu trimitea profeţi mai mari decât cei pe care de multă vreme îi avuseseră iudeii şi că, deci, viaţa lui Hristos era o mărturie că mântuirea era aproape. Dar învăţătorul lui Apolo, indiferent cine ar fi fost acela, nu dusese pe elevul său dincolo de solia Botezătorului, care recunoştea pe Isus ca Hristosul. Apolo primise un fel de iudaism proslăvit, care avea să păstreze caracteristicile vechii religii. Fără îndoială, el nu înţelesese până acum că ,,tăierea împrejur nu e nimic” (1 Corinteni 7,19; cf. Galateni 5,6) şi nu şi-a dat seama că sistemul sacrificiilor era ,,aproape de pieire” (Evrei 8,13).
Cunoştea. Gr. epistamai, ,,a fi vat în”, ,,a avea cunoştinţă de”.
Botezul lui Ioan. Sub ,,botez” trebuie inclusă ideea cunoştinţei şi experienţei religioase la care botezul era introducerea. Cuvintele sunt pline de interes, arătând că lucrarea lui Ioan Botezătorul, ca înainte mergător al lui Hristos, ajunsese mai departe de cum arată relatarea Evangheliei. Cu siguranţă ajunsese la Alexandria. Cu privire la limitările acestui ,,botez”, vezi comentariul mai sus la ,,era învăţat”.