18:22 S-a dat jos din corabie în Cezarea, s-a suit la Ierusalim, şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.
În Cezareea. Evident o mare măsură de acţiune e cuprinsă în versetul acesta. La Cezareea, fără îndoială, el şi-a reînnoit legătura cu evanghelistul Filip. El a fost oaspete în casa lui Filip, în
Cezareea, cu un prilej ulterior (cap. 21,8).
S-a suit. Adică, de la oraşul de litoral, la cetatea Ierusalim.
A urat de bine bisericii. [A salutat biserica, KJV.] Aceasta este o notiţă scurtă cu adevărat despre vizita la ceea ce pe atunci era centrul întregii vieţi şi acţiuni creştine. Aceasta este a patra vizită a lui Pavel, după convertirea sa (cf. cap. 9,26; 11,30; 15,4; 21,17). Nici o menţiune nu e făcută cu privire la o adunare a bisericii, ca în cap. 14,27, sau la un raport despre ceea ce au făcut Pavel şi asociaţii săi. Nici măcar numele cetăţii nu e dat, şi nu se spune nimic cu privire la împlinirea juruinţei lui Pavel. Unii sugerează că Pavel a avut parte de o primire rece şi că poziţia lui cu privire la lege, în raport cu creştinii dintre neamuri, înstrăinaseră pe creştinii din Ierusalim, care, în mod natural, erau plini de râvnă pentru lege. Dar aceasta e numai cu puţin mai mult decât o speculaţie. Indiferent care ar fi motivul, apostolul s-a grăbit să ajungă cât mai curând cu putinţă la locul plin de amintiri scumpe lui, în sânul creştinilor din Antiohia.
În Antiohia. Reîntoarcerea lui Pavel la Antiohia marchează sfârşitul celei de-a doua călătorii misionare. Era cam pe la anul 52 d.Hr. (cf. p. 102).