18:21 ci şi-a luat rămas bun de la ei, şi a zis: Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi. Şi a plecat din Efes.
Şi-a luat rămas bun. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea cuvintelor ,,trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim. Dacă...” Cuvintele omise sunt considerate
o inserţie sugerată de cap. 20,16. Acceptarea omiterii face să nu fie necesară o tratare a problemei care sărbătoare iudaică ar fi putut să fie aceasta. Mă voi întoarce. Îndată ce Pavel a avut prilej, el şi-a îndeplinit făgăduinţa (cap. 19,1).
Dacă va voi Dumnezeu. Pavel şi Iacov erau de acord când se încredeau voinţei Tatălui care îndruma toate lucrurile bine, chiar până la folosirea aproape a aceleiaşi expresii (cf. Iacov 4,15). Pentru ei era mai mult decât formula deo volente, ,,dacă va voi Dumnezeu”, care mai înainte era aşa de adesea pe buzele creştinilor. În ce priveşte demonstrarea voii lui Dumnezeu, prin opreliştea Duhului a ceea ce Pavel aşteptase să facă, vezi Fapte 16,6,7.