18:19 Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,
Au ajuns în Efeseni [A ajuns la Efes, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) exprimarea ,,ei au ajuns la Efes.” Verbul grec tradus ,,el a venit” este un termen nautic însemnând ,,venind la uscat”. Efesul era o cetate vestită, capitala districtului grec Ionia şi, mai târziu, a provinciei romane Asia. El a devenit scena lucrărilor de mai târziu ale apostolului Ioan. Cetatea nu era departe de mare, pe un teren deluros la gura râului Cayster, între râurile mai mari, Hermus şi Meander. Efesul fusese o colonie timpurie greacă pe ţărmul estic al Asiei Mici, dar în sec. al VI-lea î.Hr., a ajuns sub puterea regilor Lidiei. De la început, ea fusese un centru pentru cultul Artemisei (Diana romană; vezi cap. 19,24) al cărei templu de acolo era vizitat de pelerini din toate părţile lumii cunoscute. De secole, Estul şi Vestul veniseră în contact strâns la Efes şi acolo, religia Greciei a luat un caracter mai oriental şi cuprindea magie, mistere şi farmece. Pe vremea lui Pavel, Efesul era cu mult cel mai aglomerat şi cel mai popular oraş din Asia proconsulară. Erau acolo destui iudei pentru cel puţin o sinagogă.
A lăsat acolo. Se presupune că Acuila şi Priscila s-au aşezat pentru câtăva vreme la Efeseni În ce priveşte diferitele lor deplasări, vezi v. 2.
În sinagogă. Aceasta era practica obişnuită a lui Pavel; el nu putea să părăsească propriul său popor, deşi în mod constant era expus la un tratament dur din partea lor, ci i-a căutat aici din nou, de îndată ce a sosit. Totuşi, ce a predicat aici pare să fi fost primit cu mai puţină ostilitate, deoarece iudeii din Efes l-au rugat să stea mai mult (v. 20). S-ar putea ca felul cosmopolitan al populaţiei din Efes să fi avut de-a face cu această deosebire în atitudine.
A stat de vorbă. Gr. (vezi cap. 20,7).