18:14 Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis Iudeilor: Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!
Să înceapă vorba. [Să-şi deschidă gura, KJV.] O formulă obişnuită folosită pentru a introduce
o cuvântare explicită (cf. Matei5,2; 13,35; Fapte 10,34). Pavel era pe punctul de a începe o apărare precisă, dar aceasta s-a dovedit a nu fi necesară.
Galion a zis. Galion n-ar fi putut să locuiască în Ahaia, oricât de lung timp, fără să audă de noua mişcare. Fără îndoială cunoştea din dificultăţile iudeilor. De asemenea probabil cunoştea ceva despre Pavel. Dar din punctul său de vedere – acela de filosof şi bărbat de stat – aceasta nu era o chestiune pentru judecata sa. El nu intenţiona să tragă o linie precisă între religiile recunoscute de Roma şi cele care nu erau.
Vreo nedreptate sau vreo faptă rea. Cele două lucruri pe care să le ia în consideraţie un dregător erau: 1) orice faptă rea (cf. cap. 24,20) sau fapte de injustiţie, sau (2) orice conduită nescrupuloasă cuprinzând vreun rău moral. Condamnând lucruri de felul acesta, el şi-ar fi îndeplinit datoria ca administrator al legii şi echităţii romane. Ambele expresii folosite aici atrag atenţia la fapte de rău făţiş, ca de pildă jaf şi atac; a doua desemnează pe aceia în care abilitatea sau isteţimea frauduloasă este caracteristica principală.
V-aş asculta. Adică, aş asculta cazul vostru. Verbul e folosit şi ca un termen tehnic pentru preluarea unei plângeri. Galion arăta prin vorbirea sa că romanii se considerau superiori faţă de iudeii toleraţi. Dar, dacă cazul lor era întemeiat, iudeii urmau să se bucure de beneficiul unei astfel de toleranţe şi ar fi cercetat orice chestiuni care cadrau cu slujba sa şi cu legea romană.
După cuviinţă. Sau ,,aşa cum este drept.”