18:12 Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată,
Galion. Numele lui întreg originar era Marcus Annaeus Novatus, dar fiind adoptat de un roman bogat, numit Lucius Junius Gallio, el a fost după aceea cunoscut ca Junius Annaeus Gallio. El era fratele filozofului stoic, Seneca, tutorele lui Nero. Seneca a dedicat fratelui său, proconsulul, două tratate despre ,,Mânie” şi ,,Viaţa fericită”. Galion a fost proconsul al Ahiaiei, probabil cândva între anii 51 şi 53 d.Hr. (vezi p. 98). După ce s-a retras din Ahaia, în urma unui atac de friguri (Seneca, Epistole civ. 1), s-a reîntors la Roma. La început s-a bucurat de favoarea lui Nero, dar cu timpul a căzut în dizgraţia tiranului. O altă tradiţie îl prezintă ca anticipându-şi soarta prin sinucidere. Tacit, însă, vorbeşte despre el ca fiind ,,mâhnit de moartea fratelui său, Seneca” şi rugându-se de Nero pentru viaţa sa (Annals, xv. 73, ed. Loeb, Tacit, vol. 4, p. 333).
Cârmuitor. [Delegat, KJV; Proconsul, Nitz.] Mai degrabă, ,,proconsul” (vezi cap. 13,7). Aici de asemenea Luca dovedeşte acurateţea sa caracteristică la folosirea titlurilor oficiale. Sub Tiberiu, Ahaia, care cuprindea toată Grecia, la sud de provincia Macedonia, fusese o provincie imperială şi era deci guvernată de un procurator. Dar pe la anul 44, ea fusese încă o dată făcută provincie senatorială, de către Claudiu, întrucât nu mai avea nevoie de control militar direct (Tacit, Annals, i. 76; Suetoniu, Vieţile Cezarilor, v. 25. 3). Din această cauză, pe vremea vizitei lui Pavel era din nou cârmuită de un proconsul.
Iudeii s-au ridicat. [Iudeii au făcut insurecţie, KJV.] Mai degrabă, ,,s-au ridicat”. Cuvântul ,,insurecţie” a căpătat de la data când a fost tradusă KJV, sensul special de revoltă a supuşilor contra cârmuitorilor lor. Aceasta nu e ceea ce a avut loc aici. Iudeii, evident nădăjduiau că, prezentându-se în grup împotriva lui Pavel, puteau obţine expulzarea apostolului din cetate.
Scaunul de judecată. Se obişnuia de către guvernatorii romani ai provinciilor să ţină şedinţe în agora sau forum, adică în piaţă în anumite zile fixate (vezi cap. 19,38), pentru ca oricine să poată apela la ei ca să i se poată satisface plângerile. Pare că iudeii s-au folosit de o astfel de ocazie. Dar pentru Galion, ei au apărut ca o ceată de iudei care acuzau pe unul din neamul lor de vreo învăţătură greşită. Dacă ar fi fost venit numai de curând de la Roma, ar fi fost probabil ca el să fi auzit de tulburările cu privire la ,,Chrestus” (vezi cap. 18,2) şi ar fi considerat că aceasta era o ceartă cu privire la acelaşi subiect. Vezi ilustraţiile din faţa p. 448, 449.