18:10 căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.
Eu sunt cu tine. În original ,,Eu” este emfatic. Porunca dată cu puţin înainte a fost urmată de
o făgăduinţă care a făcut faţă nevoii lui Pavel, în acel moment. Deşi oamenii erau împotriva lui, Hristos era cu el. Făgăduinţa dată cândva bisericii: ,,Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele” (Matei 28,20) a fost repetată aici personal lui Pavel – ,,Eu sunt cu tine”. Deşi ascultarea de această nouă poruncă însemna o viaţă de suferinţă, împreună cu ea era asigurarea că intenţiile cele rele ale oamenilor urmau să fie frânate şi că lucrarea lui Pavel nu urma să fie permanent împiedicată.
Ca să-ţi facă rău. Sau ,,să-ţi dăuneze”, ,,să te maltrateze”. Hristos nu a făgăduit lui Pavel scutire faţă de atac. Dar vrăjmaşului nu urma să-i fie îngăduit să-i facă rău. Această asigurare însemna pentru apostol ceea ce Elisei înţelesese şi proclamase cu secole mai înainte: ,,Mai mulţi sunt cu noi decât cu ei.” (2 Regi 6,16),
Mult norod. Cuvintele aduc aminte de acelea rostite faţă de Ilie, în momentul lui de slăbiciune: ,,Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi” (1 Regi 19,18). Chiar şi printre cei mai adânc afundaţi în viciile Corintului (1 Corinteni 5,10,11) erau suflete sincere care tânjeau după eliberare şi care aşteptau chemarea la pocăinţă. Chemarea aceasta trebuia să fie făcută de Pavel şi de urmaşii lui.
Întrucât Corintul era unul dintre centrele importante de activitate comerciale, în perioada aceasta era, omeneşte vorbind, de însemnătate vitală ca biserica de la început să-şi afirme poziţia. Importanţa şi extinderea comunităţii creştine din Corint poate fi văzută din epistolele pe care Pavel le-a scris ulterior, bisericii de acolo. Printr-o viziune, Domnul a dat lui Pavel asigurarea milostivă că predica lui va fi din plin binecuvântată. El s-a ridicat îmbărbătat, gata pentru orice însărcinare.