17:5 Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
Care nu crezuseră. Dovezi textuale favorizează (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte. Indiferent dacă propoziţia aceasta este omisă, n-are nici o însemnătate, deoarece v. 4 afirmă că unii iudei au crezut şi este evident că acei iudei care au format gloata împotriva lui Pavel şi a lui Sila ,,nu crezuseră”. Predicarea Evangheliei în sinagogă aproape totdeauna producea dezacorduri grave printre cei care o ascultau (vezi cap. 13,14, 43–45; 14,1, 2; 19,8, 9).
De pizmă. [Stăpâniţi de invidie, KJV.] Gr. zeloo, ,,a fi înfierbântaţi de invidie”, adică a fi geloşi (cf. cele de la cap. 13,45).
Oameni fără căpătâi din mulţime. [Oameni de dispreţ de cea mai josnică speţă, KJV; Bărbaţi răi, din cei de rând, Nitz.] Expresia poate fi tradusă mai exact ,,oameni netrebnici din gloată” (RV). Cuvântul se aplică la oameni fără ocupaţie care lenevesc prin piaţă, se mulţumesc cu o întreţinere nesigură, gata pentru orice rău sau bine ce s-ar ivi. Iudeii geloşi erau gata să folosească o astfel de pleavă ticăloasă, ca să o organizeze ca gloată şi să o folosească pentru a da naştere la tulburări contra misionarilor şi a convertiţilor lor.
Au întărâtat. [Au făcut zarvă, KJV; Tulburare, Nitz.] Gr. thorubeo, ,,a tulbura”, ,,a arunca în confuzie”. Tehnica provocării de dezordine folosită de iudei a fost copiată de vrăjmaşii creştinismului, în decursul veacurilor următoare. Potrivnicii bisericii produceau zarvă şi apoi adesea acuzau pe creştini că pricinuiseră tulburarea.
Cetatea. [Toată cetatea, KJV.] Cuvântul pentru ,,toată” nu apar în greceşte. Omiterea lui nu slăbeşte forţa naraţiunii.
S-au năpustit. [Au asaltat, KJV.] Gr. ephistemi ,,a veni asupra [cuiva sau a ceva] deodată” (cf. Luca 20.1; Fapte 22,13; 23,27). Acest atac neprovocat era un act de dezordine publică, obligând autorităţile să tragă la răspundere pe iudei şi nu să pedepsească pe Iason sau pe Pavel.
Iason. Un nume grec adesea adoptat de iudei, al cărui corespondent ebraic era Iosua (2 Macabei 4,7; vezi Josephus, Antiquities xii. 5. 1 [239]). Numele se află şi în lista de ,,rude” ale lui Pavel (Romani 16,21), dar nu există dovezi care să sugereze că acesta se referă la prietenul tesalonicean al lui Pavel. Faptul că Pavel locuise la el ar arăta că el era iudeu. Fapta lui de ospitalitate a atras asupra lui mânia fanatică a concetăţenilor săi necredincioşi.
Pe Pavel şi pe Sila. [Pe ei, KJV.] Pavel şi Sila.
Norod. Gr. demos, poate ,,adunare populară”, în contrast cu laos, care de obicei reprezintă poporul ca trib, naţiune. Întrucât Tesalonicul era o cetate grecească liberă, iudeii poate vor fi plănuit să aducă chestiunea înaintea demos-lui ca tribunal popular. Ei poate vor mai fi nădăjduit ca gloata aţâţată să-i linşeze pe misionari, fără a mai avea parte de judecată.