17:34 Totuşi unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.
Totuşi. Adică, pe de altă parte, în fericit contrast cu aceia care respinseseră solia lui Pavel.
Au trecut de partea lui. [Alăturându-se pe lângă dânsul, KJV.] Gr. kallao (vezi cap. 5,13; 9,26). Era o putere atrăgătoare în caracterul şi cuvintele apostolului, care atrăgeau pe oameni la el. Unii au considerat cuvântarea lui Pavel din Atena un eşec, dar o astfel de judecată nu e dreaptă, văzând convertiţii pe care i-a câştigat.
Dionisie Areopagitul. Adică un membru al consiliului Areopagului (vezi v. 19). În primele timpuri, cel puţin, constituţia consiliului cerea ca membrii ei să fi împlinit o funcţie de conducere superioară, ca aceea de arhon, şi să fie în vârstă de peste 60 de ani. Probabil, deci, convertitul acesta era un om de oarecare însemnătate. Potrivit cu o tradiţie atribuită de Eusebiu (Istoria Bisericească iii. 4. 9, 10; iv. 4. 23) unui episcop din Corint, acest Dionysius a devenit primul episcop de Atena. Un tratat dezvoltat asupra Ierarhiei cereşti există sub numele acestui om, dar e de o dată mult mai târzie, probabil din sec. al IV-lea sau al V-lea. Legenda celor Şapte apărători ai creştinătăţii a transformat pe Dionisie în Sfântul Denis al Franţei.
Damaris. Posibil, Damalis, ,,juncană”, un nume grec destul de obişnuit. Nu există identificare a acestei convertite. Crisostom şi alţii credeau că ea era soţia lui Dionisie, dar lucrul acesta nu are temei în nici un fapt cunoscut.
Alţii împreună cu ei. Contrastul dintre aceştia şi ,,marea mulţime” din Tesalonic (v. 4) şi ,,mulţi” din Berea (v. 12) e semnificativ. Nu mai puţin impresionantă este lipsa oricărei menţionări a Atenei în epistolele lui Pavel. Cea mai apropiată menţionare este includerea probabilă a creştinilor atenieni printre ,,sfinţii care sunt în toată Ahaia” (2 Corinteni 1,1). Când Pavel a venit în Corint a găsit ascultători de un nivel intelectual mai coborât şi le-a putut predica pe măsura lor. El n-a ,,avut de gând să ştie între ei altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2,2). El a concentrat solia sa asupra lui Hristos şi Spiritul lui Dumnezeu i-a dat un remarcabil succes. Dar la Atena, el a fost condus de acelaşi Spirit pentru a vorbi filosofilor şi şi-a adaptat vorbirea la deprinderile lor mentale. El n-a câştigat mulţi convertiţi, aşa cum s-a notat mai sus, dar s-a înfiinţat
o biserică, rămasă constantă şi onorabilă ca un monument aducător aminte cu privire la puterea Evangheliei de a salva pe oameni din sclavia păcatului şi a ispitei şi de a-i face liberi în Isus Hristos. Compară AA 240, 241.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1–52T 695
1–34AA 221–242
2–5AA 229
3 GC 405; SR 373
6, 7, 10 AA 230
11 CSW 84; 1T 49; 2T 343
11, 12 AA 231; 2T 696
13 AA 232
14, 15 AA 233
16 AA 234
16–31MH 214
17, 18 AA 235
19, 20 AA 236
21 6T 70
22, 23 AA 237
23 Ed 67; 8T 257
23–26SR 312
24–28AA 238; PK 49, 50
25 ML 137; PP 525; SR 312
26, 27 AA 20; DA 403; Ed 67, 174; SR 313
27 DA 69; FE 440; TM 460
28 CS 17; MH 417; MM 9; PP 115; 8T 260
29–32 AA 239
30 FE 111
31 DA 633; GC 548; 1T 54
32–346T 142
34 AA 240