Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 17:29


17:29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

Ne tragem obârşia din Dumnezeu. [Suntem odraslele lui Dumnezeu, KJV.] Apostolul foloseşte imediat cuvintele poetului grec (vezi v. 28) pentru a combate idolatria. Dacă suntem cu adevărat ,,odraslele” lui Dumnezeu, concepţia noastră despre El ar trebui să urce în sus, şi nu să coboare către idoli care, fiind făcuţi de oameni, sunt mai jos decât ei. Deşi subscrie la acelaşi adevăr care e rostit de profeţii VT (1 Regi 18,27; Psalmi 135,15-18; Isaia 44,9-20), tonul lui Pavel, când vorbeşte despre idolatrie este foarte diferit de al lor. El studiase începutul idolatriei şi, în loc de a vorbi despre ea cu dispreţ, ură şi derâdere, vorbeşte despre ea cu milă faţă de aceia care sunt victimele ei.

Nu trebuie să credem. [Nu ar trebui să gândim, KJV.] Aşa cum omul este de mai multă cinste decât cele materiale, cu atât mai presus ar trebui să fie Dumnezeu.

Dumnezeirea. Gr. theion, ,,divinitate”, ,,dumnezeire”. Theion e folosit de Josephus (Antiquities

viii. 4. 2 [107]) şi Philo (The Unchangeableness of God, xxiii [105]) pentru singurul Dumnezeu adevărat şi e folosit aici de Pavel ca un termen acceptabil pentru auditoriul său grec.

Asemenea aurului sau argintului sau pietrei. Cuvântul dintâi ar fi amintit atenienilor de risipitoarea folosire a aurului în statuia colosală a Atenei, de către Phidias, statuie care stătea în Partenon. Argintul nu era în chip obişnuit folosit, dar altarele zeiţei Artemis (Diana) la Efes (vezi cap. 19,28) sunt exemple de folosire a lui. ,,Piatra” era termenul de obicei aplicat la marmura Mt. Pentelicus, care era atât de larg folosită la frumoasele lucrări de sculptură şi arhitectură ale Atenei.

Cioplit cu meşteşug. Mai degrabă, ,,lucrare de artă sculptată”.

Iscusinţa omului. [Născocirea omului, KJV.] Mai degrabă, ,,gândul [sau ,,imaginaţia] omului”. Expresia aceasta şi cea precedentă dau la iveală înţelegerea dimensiunii reale cu privire la arta de care Pavel era înconjurat în Atena.