17:25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
Slujit. [Închinat, KJV.] Gr. therapeuo, ,,a trata”, ,,a vindeca”, într-un sens medical dar aici folosit cu semnificaţie religioasă şi însemnând ,, a servi”. Pavel scoate în evidenţă natura spirituală a serviciului pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la oameni, în contrast cu adoraţia materialistă pe care oamenii nerenăscuţi tind să o aducă.
Ar avea trebuinţă de ceva. Literal, ,,[ca şi cum] ar mai avea nevoie de ceva”. Religiile păgâne prezentau pe zeii lor ca depinzând de darurile oamenilor şi fiind lacomi după ele. Pavel explică faptul că adevăratul Dumnezeu e diferit. Oamenii ar trebui să gândească despre Dumnezeu că e supremul Dătător, necerând nimic din mâinile lor, decât dreptate, îndurare şi umilinţă (Mica 6,8). Alţi scriitori iudei şi păgâni mărturisesc cu privire la acelaşi adevăr. David spusese: ,,Ţie nu-Ţi plac jertfele, altfel ţi le-aş fi adus.” (Psalmi 51,169 şi poetul latin epicurian Lucreţiu (De Rerum Natura ii. 649–651; ed. Loeb, p. 131) scrisese despre natura divină, spunând că era ,,fără primejdie, ea însăşi puternică prin propriile ei resurse, neavând deloc nevoie de noi, nu e nici împăcată prin slujbe şi nici atinsă de mânie.”
Dă tuturor. Prin cuvintele acestea, Pavel cuprindea pe ascultătorii săi şi afirmă că şi ei depindeau de Dumnezeul despre care el vorbeşte.
Viaţa, suflarea. Aceste două substantive pot fi luate drept cuprinzând existenţa muritoare a omului. Dumnezeu dă omului suflare fizică. În acest fel, Pavel scoate în evidenţă deplina dependenţă a omului de singurul Dumnezeu adevărat.