17:24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
Dumnezeu. Acum, când Pavel vorbeşte despre adevăratul Dumnezeu, renunţă la forma neutră a v. 23 şi foloseşte genul masculin. Aceasta aşează pe Acela căruia el I se închină pe un plan mai înalt decât dumnezeii atenienilor.
Care a făcut lumea. Aici apostolul dă ultima identificare a Dumnezeului la care se referă – El este Creatorul. Aceasta Îl distinge de toţi dumnezeii mincinoşi (vezi Ieremia 10,10-12). Creaţiunea de către un Dumnezeu personal era o învăţătură opusă atât filosofiei epicuriene, cât şi celei stoice, totuşi Pavel o exprimă în aşa fel încât trezeşte uimirea şi interesul ascultătorilor săi şi i se îngăduie să continue. Cuvântul tradus ,,lumea” (kosmos) era folosit de greci cu referire la universul organizat şi putea cuprinde atât ,,cerul, cât şi pământul” (cf. cele de la Matei 4,8).
Tot ce este în ea. Vorbitorul curajos nu lasă nici un loc pentru răstălmăcirea cuvintelor sale sau pentru introducerea de idei sceptice – Dumnezeu nu numai că a făcut universul, ci a creat şi toate lucrurile din el. Astfel de învăţături trăgeau clopotul de moarte pentru mitologia păgână.
Este Domnul. Mai degrabă, ,,El fiind Domnul”. Aceasta pune pe Dumnezeul lui Pavel nemăsurat mai presus de toţi ceilalţi presupuşi dumnezei şi-L face posesorul şi cârmuitorul întregului Univers.
Nu locuieşte în temple. Vezi Fapte 7,48; cf. Ioan 4,21-24. În timp ce vorbea despre ,,temple”, Pavel probabil arăta spre exemplele magnifice ale iscusinţei arhitectonice greceşti de care era înconjurat în Atena. Învăţătura lui cu privire la omniprezenţa şi transcendenţa lui Dumnezeu a făcut ca închinarea păgână să pară zadarnică şi lipsită de înaltele calităţi spirituale pe care el le proclama acum.