17:23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: Unui Dumnezeu necunoscut! Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
Străbăteam. [Treceam pe alături, KJV.] Mai degrabă, ,,treceam prin”, adică cetate, fie în plimbare pe îndelete, fie când a intrat în cetate şi a pătruns către centrul ei. Mă uitam. Gr. anatheoreo ,,a privi cu atenţie”, ,,a observa cu băgare de seamă”.
Lucrurile la care vă închinaţi. [Devoţionale, KJV.] Gr. sebasmata, ,,obiecte de cult”, mai degrabă, decât ,,acte de cult”. Pavel văzuse şi studiase multe din numeroasele lor statui şi inscripţii. Cu politeţe, el identifică aceste sculpturi ale zeităţilor atenienilor, ca obiectele lor de cult. În felul acesta, el a căutat să creeze bunăvoinţă de la început, ca să poată obţine o ascultare continuă. El era atent la câştigarea şi menţinerea interesului ascultătorilor lui.
Am descoperit chiar şi un altar. Greaca are o conjuncţie emfatică între cuvintele ,,descoperit” şi ,,un altar”, aşa încât expresia ar trebui să spună, ,,am găsit chiar şi un altar”, adică pe lângă mulţimea obiectelor deja notate. Cuvântul grecesc pentru ,,altar” (bomos) e folosit numai aici, în NT, dar apare în LXX, unde uneori se referă la altare păgâneşti (Exod 34,13; Num. 23,1; Deuteronom 7,5).
Pe care este scris. [Cu această inscripţie, KJV.] Literal ,,pe care fusese scris”.
Unui Dumnezeu necunoscut. Gr. agnosto theo ,,unui Dumnezeu necunoscut”. Această atribuire neobişnuită a fost în centrul multor discuţii. Unii s-au îndoit de existenţa unui altar cu o astfel de inscripţie, iar alţii au gândit că Pavel sau Luca se refereau la o inscripţie scrisă la singular care a fost găsită scrisă la plural, adică ,,dumnezeilor necunoscuţi”. O soluţionare logică a problemei poate fi găsită într-o considerare a unor vechi referiri la altare, purtând aceeaşi inscripţie. Patru din acestea pot fi menţionate, (1) Pausanius (c. anul 150 d.Hr.) spune că pe drumul de la Phaleron, unul din porturile Atenei, erau altare pentru dumnezei care erau numiţi necunoscuţi (i. 1. 4); (2) acelaşi scriitor relatează că la Olimpia era un altar pentru dumnezei necunoscuţi (i. 14. 8); (3) Diogene Laërtius (i. 110.) un scriitor de pe la începutul sec. al III-lea, spune cum Epimenides din Creta fusese invitat să ajute Atena pe vremea marii ciume. Cretanul a dus câteva oi negre şi câteva albe la Areopag şi le-a dat drumul să umble libere prin cetate. Oriunde o oaie se aşeza, se aducea o jertfă şi se ridica chiar pe locul acela un altar. Momentele amintitoare ale acelei ispăşiri nu purtau nume. (4) Philostratus (c. 200 î.Hr.), în Viaţa lui Apollonius din Tyana (vi. 3), menţionează în mod deosebit Atena, unde, spune el, erau altare chiar şi pentru divinităţi necunoscute. Astfel de referiri sunt suficiente pentru a stabili faptul că grecii ridicau cu adevărat altare unor dumnezei al căror nume nu-l cunoşteau. Deşi, în afară de NT, nu e nici o relatare cunoscută, cu privire la o inscripţie la singular, ,,unui dumnezeu necunoscut”, dovezile citate mai sus demonstrează posibilitatea ca un astfel de altar să fi existat pe vremea lui Pavel. Prezenţa unui astfel de altar ar fi fost în armonie cu ceea ce se ştie despre filozofia religioasă ateniană. Locuitorii cetăţii erau râvnitori să mijlocească la toţi dumnezeii şi înălţau altare unui dumnezeu necunoscut sau unor dumnezei necunoscuţi, pentru ca nici unul să nu fie neglijat. O astfel de practică reprezintă mărturisirea oamenilor de ştiinţă moderni, cu privire la neputinţa omului de a rezolva problemele universului. O contraparte latină a inscripţiilor greceşti se găseşte pe un altar descoperit la Ostia, portul maritim al Romei, şi acum în Muzeul Vatican. Altarul acesta prezintă un grup de preoţi ai lui Mitras şi poartă inscripţia: ,,Simbolul Dumnezeului ce nu poate fi descoperit”. S-a găsit un altar şi la Pergam, cu o inscripţie în greceşte, frântă, pe cât se pare dedicată unui dumnezeu necunoscut.
Ceea ce. [Pe care, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. p.10) exprimarea ,,ceea ce” şi ,,acesta”, în loc de ,,pe care” sau ,,pe el”. Pavel, fără îndoială, a folosit pronumele neutre, deşi se referea la divinitate, întrucât atenienii erau încă necunoscători în ceea ce priveşte persoana viului Dumnezeu. Se poate iarăşi ca el să fi avut în gând Dumnezeirea, ca în v. 29, unde cuvântul grec pentru ,,dumnezeire” (theion) e neutru.
Fără să cunoaşteţi. [Ignorant, KJV.] Gr. agnoountes, un participiu însemnând ,,necunoscând”. Aici Pavel face un joc de cuvinte în greceşte. El declară că ,,necunoscutul [agnostos] dumnezeu” este Acela ,,la care voi care sunteţi necunoscători [agnoountes] vă închinaţi”.
Vă vestesc. [Declar, KJV.] Gr. kataggello, ,,a anunţa”, ,,a proclama”. În v. 18, filosofii folosiseră virtual acelaşi cuvânt (kataggeleus, ,,un vestitor”, ,,un proclamator”) pentru a descrie pe Pavel ca ,,prezentator de dumnezei străini”. Pavel nu se preocupă cu tăgăduirea acuzaţiei, dar ia cuvântul (kataggello) şi îl foloseşte pentru a-şi îndreptăţi propria sa procedură. În felul acesta era în stare să prezinte pe adevăratul Dumnezeu, pe care Îl iubea şi-L servea.