17:21 Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
Toţi atenienii. Versetul acesta este o paranteză pentru a explica pe cele care preced. Această neobosită tendinţă spre cercetare a minţii ateniene era proverbială. În cuvinte aproape identice cu acelea pe care Luca le foloseşte aici, Demostene reproşa mai înainte concetăţenilor săi irosirea timpului în agora, căutând veşti cu privire la mişcările lui Filip în Macedonia sau cu privire la acţiunile propriilor lor ambasadori, când, de fapt, ei ar fi trebuit să-şi devoteze eforturile pregătirii pentru War (First Philippic 10–13 [43]).
Străinii. Adică, rezidenţi străini, dintre care erau mulţi la Atena. Viaţa intelectuală a cetăţii atrăgea un grup foarte amestecat – tineri romani, trimişi ca să-şi definitiveze învăţătura, artişti, excursionişti, filosofi şi căutători de curiozităţi, din orice provincie a imperiului şi mulţi alţii.
Îşi petreceau vremea. Mai literal, ,,aveau timp liber pentru”. Timpul verbului în greacă lasă a se înţelege că aceasta era starea lor mentală continuă. Dacă tot timpul cuiva e folosit cu o anumită ocupaţie nu mai rămâne timp liber pentru altceva. Atenienii puteau găsi timp pentru căutarea de noutăţi, dar nu prea găseau pentru altceva.
Ceva nou. Literal, ,,ceva mai nou” sau, cum am spune noi, ,,veştile cele mai proaspete”. Această tendinţă a populaţiei ateniene e confirmată de afirmaţii ale autorilor clasici. Tudicidide reprezintă pe Cleon ca plângându-se de concetăţenii săi că aveau obiceiul de a juca rolul de ,,spectatori ai cuvintelor şi ascultători de fapte” (Istoria iii. 38. 4; ed. Loeb, Thucydides, vol. 2, p. 63). S-a făcut deja referire la o învinuire asemănătoare adusă de Demostene.