16:9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: Treci în Macedonia, şi ajută-ne!
Vedenia. Gr. horama, ,,ceea ce e văzut”, deci ,,o vedenie”. Horama e folosit de 11 ori de Luca în Fapte şi numai o dată, în altă parte (Matei17,9). În ce priveşte ,,vedenii”, vezi Fapte 2.17. Compară vedenia mai timpurie a lui Pavel, relatată în cap. 22,17-21.
Macedonia. Originar, o ţară la nord de Grecia clasică. A ajuns repede la putere, sub Filip (359-336 î.Hr. ) şi Alexandru cel Mare (336-323 î.Hr.). Totuşi, în anul 142 î.Hr., a devenit o provincie romană şi a păstrat situaţia aceea până pe vremea lui Pavel (vezi Vol. V, p. 23-28). Multe dintre oraşele lui înfloritoare deţineau mari comunităţi iudaice, care erau baze excelente pentru lucrarea creştină de evanghelizare. Unii s-au întrebat de unde ştia Pavel că omul pe care-l văzuse în viziune era un macedonean. Un răspuns apare chiar în propriile cuvinte ale omului – el se leagă de Macedonia. Un alt răspuns e că Luca nu a dat în mod necesar un raport complet al vedeniei, ci a relatat numai punctele ei principale, omiţându-le pe acelea care susţineau doar schiţa pe care el o relatase.
Rugăminte. [Se ruga, KJV.] Gr. parakaleo literal ,,a chema la o parte”, de unde ,,a invita”, ,,a se adresa”, ,,a ruga”. Cuvintele dau un sens de urgenţă apelului omului. Vezi Matei 5,4.
Treci. Gr.diabaino, literal ,,a trece prin”, ,,a trava”.
Ajută. Gr. boetheo, ,,a alerga la strigătul [celor în primejdie]”, de unde ,,a sprijini”, ,,a ajuta”.
Ne. Omul vorbeşte pentru toţi conaţionalii săi din Macedonia. Dintr-un punct de vedere mai modern, apelului i se poate da chiar o şi mai largă interpretare, întrucât omul stă în Europa şi cheamă pe Pavel să intre cu solia Evangheliei în acest mare continent. Acesta este unul dintre momentele cruciale ale istoriei. Mare parte din viitorul Europei depinde de răspunsul lui Pavel la apel. Europa poate fi mulţumitoare că apostolul curajos nu a ezitat să răspundă la chemarea care i se făcea acum. Până aici fusese împiedicat să-şi împlinească marea dorinţă de a face lucrare de evanghelizare în Asia şi Bitinia (vezi v. 6,7); dar acum un întreg continent îi face semn cu mâna să vină, şi el nu poate greşi în a vedea motivele care se găseau în spatele interzicerilor de care el ascultase în chip atât de credincios.
Chemarea macedoneană, strigătul celor care nu cunosc nici un Hristos, au constrâns nenumărate mii de oameni să-şi părăsească patria şi să ducă Evanghelia în ţări străine, unde au lucrat sub încercări şi necazuri, în singurătate şi în umbra morţii. Un astfel de serviciu plin de jertfire de sine a adus tăria bisericii. Când creştinii îşi astupă urechile faţă de chemarea macedoneană, se furişează slăbiciunea spirituală. Chemarea poate fi neexprimată de către cei în nevoie, deoarece se poate ca ei să nu-şi dea seama de lipsa lor spirituală. Dar lipsa lor face un puternic apel la conştiinţa creştinilor şi ei se vor grăbi, ca şi Pavel, la salvarea acelora care nu-şi dau seama că sunt pierduţi.