16:6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.
Au fost opriţi. Mai degrabă ,,fiindcă erau opriţi”, implicând că opreliştea de la Duhul a fost dată la scurt timp după ce grupul părăsise districtul Iconiei şi înainte de a intra în Frigia. Vezi Nota Adiţională la finele capitolului.
Duhul Sfânt. Cum a fost instruit Pavel de Duhul Sfânt, fie prin îndemnuri lăuntrice sau prin vedenii de noapte, ori prin profeţii date prin aceia care primiseră darul (cf. cap. 21,4), Luca nu spune (cf. cele de la cap. 2,4; 8,29.39; 13,2). Dar Pavel a ştiut hotărât, indiferent pe ce cale că Dumnezeu, prin Duhul, îi interzicea să intre în Asia şi apoi în Bitinia (cap. 16,17), iar el n-a intrat în nici una din aceste regiuni. Pentru un timp, el a fost ţinut în felul acesta, în afara Asiei, cu cetăţile ei mişunând de oameni, ca Efes, Smirna şi Sardes, care aveau comunităţi mari iudaice şi erau centre mari de cult idolatru. Astfel de cetăţi trebuie să fi atras cu putere pe Pavel, dar a fost complet ascultător de poruncile Duhului. În felul acesta, grupul misionar a fost condus către coasta de nordvest, neştiind unde vor fi lucrările lor următoare.
În Asia. [Acum când, KJV.] Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) exprimarea ,,dar ei au trecut prin” în loc de ,,acum când trecuseră prin”. Construcţia greacă a v. 5 şi 6 lasă a se înţelege o diviziune în naraţiune la punctul acesta. Un episod e complet, altul începe. Aceasta are legătură cu interpretarea versetului următor.
Frigiei. O arie greu definită în Asia Mică de apus (vezi harta din faţa p. 33). Numele era folosit mai mult cu un sens etnologic decât politic, şi la data aceasta nu indica o provincie romană. Solia Evangheliei s-ar putea să fi fost deja dusă acolo de către locuitori ai ţinutului care fuseseră la Ierusalim, cu ocazia Cincizecimii. Frigia prezintă un interes pentru creştini deoarece, mai târziu, a cuprins bisericile din valea Lycus, Colose şi Laodiceea. Vezi Nota Adiţională de la finele capitolului.
Galatiei. Adică ţinutul galilor (gr. Galatai). O ramură însemnată a populaţiei galice emigrase spre vest, în Europa, şi a ocupat teritoriul care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Galia, care, în general, corespunde cu Franţa modernă. În sec. al III-lea î.Hr., o altă ramură a aceluiaşi popor s-a revărsat spre sud, peste Grecia şi Asia Mică, unde s-au aşezat în partea centrală a ţării şi au absorbit o mare parte din populaţia frigiană. La rândul lor, galatenii au fost ulterior biruiţi de romani şi, în anul 25 î.Hr., pe vremea lui Cezar August, teritoriul lor a devenit provincie romană (vezi Vol. I,
p. 23). Locuitorii vorbeau un dialect celtic, similar cu acela folosit de galii din Europa de Vest, şi păstrau acea vioiciune şi tendinţă spre instabilitate emoţională ce caracterizau temperamentul celtic. Ei au adoptat uşor religia frigiană, cu cultul ei orgiastic al zeiţei pământului, Cybele, în ale cărei temple se găseau preoţi eunuci consacraţi slujbei ei (vezi Galateni 5,12). Sediul principal al acestui cult era oraşul Pessinus.
În Galateni 4,13-15 (vezi comentariul de acolo), Pavel se referă la vizita lui în Galatia, unde pare să fi fost reţinut de o boală serioasă, poate o afecţiune a ochilor. Mulţi comentatori au înţeles afirmaţia lui Pavel despre ,,un ţepuş în carne” (2 Corinteni 12,7; cf. cele de la Fapte 9,18) ca referindu-se la o maladie a ochilor. Probabil aceasta a dus la o mai îndelungată şedere a lui Pavel în această regiune, decât intenţionase Pavel la început. În decursul acestei boli, galatenii avuseseră prilej de a se arăta deosebit de devotaţi faţă de el. El declară că ei şi-ar fi ,,scos până şi ochii”, dacă ar fi fost cu putinţă să înlocuiască pe ai lui cu ai lor şi, în felul acesta, să-i aline suferinţa. Ei considerau că era cea mai mare ,,fericire” a lor să aibă pe cineva ca Pavel în mijlocul lor. Ei îl primiseră ,,ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Isus”. Amintirea acelei primiri făcea întristarea lui cu atât mai amară când, mai târziu, a găsit pe galateni duşi în rătăcire de învăţătorii iudaizanţi, şi el i-a mustrat pentru faptul că-şi părăsiseră iubirea dintâi.