16:40 Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.
Ei au ieşit. După ce îşi atinseseră scopul de a arăta dregătorilor eroarea lor serioasă şi după ce îndreptăţiseră Evanghelia public, misionarii au dat pe faţă o mărinimie exemplară. Ei n-au făcut cereri pentru a-şi da mărire şi a pune pe alţii în încurcătură, ci, în linişte, au cedat la cererea dregătorilor.
În casa Lidiei. S-ar părea că locuinţa Lidiei era un loc de adunare pentru fraţi, ca şi un loc de găzduire pentru misionari. Probabil ei au rămas la ea până când au fost în stare să călătorească mai departe.
Au mângâiat. Sau ,,au îmbărbătat”. În mijlocul propriei lor suferinţe şi convalescenţe, preocuparea lor principală erau totuşi creştinii pe care ei îi aduseseră în biserică.
Fraţi. Aceştia cuprindeau casa Lidiei şi a temnicerului.
Au plecat. Întrucât naraţiunea se încheie la persoana a III-a este evident că Luca a rămas în Filipi. Ce a făcut Timotei nu e menţionat în mod specific. Se poate ca el să fi rămas cu Luca, întrucât nu reapare decât în cap. 17,14, când e văzut în Berea, împreună cu Sila. Pe de altă parte, s-ar putea să fi însoţit pe Pavel şi pe Sila în călătoriile lor mai departe.
Luca se introduce din nou în tablou, în cap. 20,5, unde începe o a doua secţiune cu ,,noi” (vezi cap. 16,10). Pare probabil că a rămas în apropiere de Filipi (cap. 20,6), până când Pavel a trecut din nou prin Macedonia, în cursul celei de-a treia călătorii misionare. Cei doi lucrători creştini ar fi fost în felul acesta despărţiţi pentru vreo şase ani (vezi p. 102). Am putea prea bine crede că Luca a folosit anii aceia pentru a răspândi Evanghelia în Macedonia cea lipsită şi că el a început o puternică conducere în biserica din Filipi. Calitatea bisericii din Filipi e mai presus de orice reproş, judecând după scrisoarea pe care Pavel a scris-o membrilor ei. Biserica, fără îndoială, era recunoscătoare pentru lucrarea lui Pavel şi a făcut ce a putut mai bine pentru a răsplăti pe apostol prin acte de ospitalitate (Filpeni. 4,14-18; şi poate 2 Corinteni 11,9). NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 16
Naraţiunea lui Luca din Fapte 16,6-8 dă naştere la două probleme strâns înrudite. Cea dintâi este cu privire la itinerariul lui Pavel prin Asia Mică centrală, a doua se ocupă cu identitatea bisericilor galatene. Un studiu al acestor două chestiuni a avut drept rezultat alcătuirea teoriilor Galateană de Nord şi de Sud. Sir William Ramsay, principalul exponent al teoriei de Sud, susţine că epistola lui Pavel către Galateni a fost adresată bisericilor care fuseseră întemeiate în Galatia de Sud, în timpul celei dintâi călătorii misionare. J. B. Lightfoot, Kirsopp Lake şi alţii cred că epistola a fost scrisă bisericilor care au apărut ca rezultat al lucrării lui Pavel în Galatia de Nord, în cursul celei de-a doua călătorii misionare, aşa cum este relatată în v. 6-8. Un răspuns final la aceste probleme s-ar putea să nu fie posibil, dar se poate obţine o înţelegere mai clară a problemelor cuprinse, considerând anumite expresii cheie în paragraf.
1. 1. Ţinutul Frigiei şi Galatiei. [Frigia şi regiunea Galatia, KJV.] (v. 6). Gr. Phrugia kai Galatikeµ choµra, care poate fi tradus literal ,,Frigia şi regiunea Galateană”. Au avut loc multe discuţii în jurul înţelesului acestei expresii şi vederi divergente sunt încă susţinute de învăţaţi. Greutatea dovezilor gramaticale şi contextuale pare însă să sugereze că Luca se referea aici la două districte strâns legate între ele – Frigia şi o arie mai puţin definită, locuită de galateni. Istoria Frigiei poate fi urmărită până în mileniul al II-lea î.Hr., când năvălitorii frigieni s-au revărsat din Balcani, au biruit o parte din populaţia hitită din vestul Asiei Mici şi au înfiinţat propriul lor district etnic. Cam după un mileniu, în 278 î.Hr., galii au pătruns în Asia Mică, din nord, şi s-au întins peste ceea ce rămăsese din Frigia şi au pus temeliile la ceea ce mai târziu a fost cunoscut ca Galatia (vezi v. 6). Pe vremea lui Luca, provincia romană Galatia se întindea peste Asia Mică centrală, la nord şi la sud, şi cuprindea arii care nu erau Galatia în nici un sens adevărat al cuvântului. Că Luca nu se referea la această diviziune politică se poate deduce din folosirea din partea lui a cuvântului chora care era folosit în mod liber pentru a denota ,,ţară”, ,,ţinut”, ,,regiune” şi nu era un termen tehnic pentru a defini arii politice anume. Astfel pare probabil că, după ce a vizitat Derbe, Listra, Iconia şi alte cetăţi din Licaonia (cap. 16,1-4; cf. cap. 14,6; vezi harta de la p. 316), grupul lui Pavel a mers spre apus, în Frigia şi spre nord, într-o regiune care local era cunoscută ca Galatia. În ambele regiuni vor fi predicat vestea cea bună la locuitorii păgâni şi astfel vor fi înfiinţat grupe de credincioşi, care s-au dezvoltat ca bisericile galatene (AA 207, 208). Vezi harta p. 33.
2. 2. Asia. Sunt mai multe interpretări posibile ale acestui termen, dar în cadrul acesta pot fi reduse la două: 1) provincia romană Asia, care cuprindea extremitatea vestică a peninsulei Asia Mică; 2) aria de litoral a acelei provincii, mărginindu-se cu ţărmurile estice ale Mării Egee, în care
erau cetăţi greceşti ca Efes, Smirna, Pergam şi Laodicea (cf. Apocalipsa 1-3). Când se încearcă a se decide care din acestea două e indicată de Luca, ne lovim de un punct gramatical din naraţiune care are nevoie să fie lămurit. Construcţia greacă din Fapte 16,6 poate fi înţeleasă ca însemnând că Pavel şi însoţitorii săi se duceau în Frigia şi regiunea galateană deoarece li se interzisese de către Duhul să predice în Asia (vezi v. 6). Aceasta ar pune opreliştea înainte de a fi părăsit aria cetăţilor în care deja înfiinţaseră biserici şi ar arăta că ,,Galatia”, aşa cum e folosit aici, se referă la o arie diferită. Pe temeiul acestei interpretări, ei ar fi plănuit să treacă din aria lucrărilor lor anterioare, în Asia. În cazul acesta, ,,Asia” s-ar putea referi la provincie, întrucât hotarul ei se afla aproape de cetăţile pe care tocmai le vizitaseră (v. 1,2,4). Obiecţiunea că ulterior ei au trecut prin provincia Asia pentru a merge la Troa (v. 8) poate fi întâmpinată prin explicaţia că instrucţiunea Duhului, în timp ce îi oprea de la predicarea cuvântului în Asia (v. 6) nu i-a oprit de la a trece prin aria aceea. Pe de altă parte, Laodicea, cea mai estică dintre cetăţile greceşti, se afla aproape de călători (vezi harta p. 33), şi Pavel se poate să fi cultivat un plan de a vizita aria aceea. Deoarece era limitat prin grai, planul lui obişnuit pare să fi fost de a predica în arii de limbă greacă decât să încerce lucrarea de a preda Evanghelia prin traducători, în limbi pe care el însuşi nu le putea folosi. În plus, indiferent de drumul pe care-l va fi luat ulterior, cu certitudine, el nu a trecut prin acele cetăţi greceşti cu ocazia aceasta, aşa că a doua din cele două alternative dă o interpretare acceptabilă. Aceasta e favorizată de cap. 2,9.10, care lămureşte că Asia şi Frigia sunt arii separate, în timp ce provincia romană Asia fără îndoială cuprindea parte din Frigia. De aceea, evangheliştii au împlinit porunca divină fie trecând prin hotarele estice ale provinciei romane Asia, fără a se opri să predice, fie neintrând în aria urbană greacă, dens populată, care se întindea spre interior, de la ţărmul Mării Egee.
3. Misia (v. 7). Acesta era promontoriul extrem de nord-vest al Asiei Mici, învecinându-se cuHellespont şi Propontis (Marea Marmara), la sud, şi Marea Egee, la vest. Se găsea în cuprinsul provinciei Asia. Luca foloseşte expresia kata teµn Musian, care poate fi tradusă ,,în faţa Misiei”, arătând că era în vecinătatea Misiei, fără să fi intrat de fapt în ea. Aceasta se armonizează cu afirmaţia că Pavel dorea să pătrundă în Bitinia, vecină cu Misia, la est. Ar părea, deci, că echipa creştină s-a îndreptat spre vest dinspre Frigia şi regiunea galateană aproape de joncţiunea Bitiniei cu Misia, cu intenţia ca mai întâi să evanghelizeze Bitinia. Din nou însă Duhul intervine, intrarea în Bitinia este interzisă şi echipa se întoarce spre apus, trecând prin apropiere de hotarul sudic al Misiei şi, în cele din urmă, intrând totuşi pe teritoriul ei, în drumul lor spre Troa.
Atenţia poate fi concentrată acum la problema galateană. Aceia care susţin teoria Galateană de Sud cred că în timpul primei călătorii misionare, lucrarea lui Pavel în şi în jurul cetăţilor pisidiene, Antiohia, Iconia, Listra şi Derbe, a înfiinţat biserici care pe bună dreptate puteau fi numite ,,galatene”, întrucât toate se aflau în cuprinsul provinciei romane Galatia. Dar teoria aceasta e dificil de armonizat cu vorbirea atentă a lui Luca. El vorbeşte de Antiohia Pisidiei (vezi cap. 13,14); el se abţine de la a fixa Iconia în vreo arie politică (cap. 13,51; 14,1) şi în mod specific identifică Listra şi Derbe ca cetăţi licaoniene (cap. 14.6). Nicăieri nu leagă nici una din cetăţile acestea de Galatia. Pe de altă parte, Pavel a părăsit Licaonia şi s-a dus în Frigia, un district care e despărţit de Galatia (cap. 16,6; 18,23), deşi, posibil, în strânsă asociaţie cu ea. De aceea pare probabil că ,,bisericile din Galatia” (Galateni 1,2) erau acelea înfiinţate de apostol, după ce părăsise Frigia şi înainte de a fi ajuns la hotarele Bitiniei şi Misiei. Oarecare susţinători ai teoriei Galatiei de Nord ar extinde călătoriile lui Pavel în districtele de nord ale provinciei Galatia, în jurul capitalei Ancira (moderna Ankara). O astfel de extensie e posibilă, dar nu necesară. E rezonabil de a limita lucrarea lui Pavel la
o arie imediat la sudul Bitiniei. Aceasta duce la adoptarea unei viziuni modificate a teoriei Galatene de Nord. Divergenţa de opinie asupra acestei probleme nu e vitală pentru integritatea cărţii Faptelor. Totuşi e profitabil de a avea o idee cât mai clară cu putinţă a aşezării bisericilor cărora Pavel le-a scris o epistolă galateană vehementă.
O dată cu sosirea apostolului la Troa, incertitudinea cu privire la drumul urmat de el dispare. Partea cea mai mare şi mai rodnică a celei de-a doua călătorii misionare se află înaintea lui şi Europa e pe punctul de a primi Evanghelia.
COMENTARII ELLEN G. WHITE
1 AA 184
1–3AA 203
1–40AA 202–220
3 AA 204
4, 5 AA 206
5 AA 402
6 AA 207
9 CS 56; GW 465; TM 43; 3T 39, 404; 4T 156; 5T 732; 6T 27; 8T 16; 9T 46, 49
9–12AA 211
13–18AA 212
14 SL 15
16 GC 516
16, 17 EW 203
17 AA 216
18–28EW 204
19–24AA 213
19–253T 406
24–34AA 426
25 AA 214; MB 35
25, 26 ML 20
26, 27 AA 215
28 Ed 66; SR 312
28–30AA 216
30 AA 208, 329; COL 112, 231; CSW 114; DA 104; Ev 248; EW 205, 234; GC 369, 518; MH
120; MM 31, 191; PK 435; SR 359; 1T 450, 705; 2T 289; 3T 32; 4T 178, 401; 6T 88; 7T 72, 159 31–39AA 217; EW 205 35, 36 AA 214 40 AA 218