16:3 Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.
Pavel a vrut să-l ia cu el. Se pare că Pavel ar fi dorit ca Timotei să ia locul care ar fi trebuit să fie ocupat de Ioan Marcu, spre a servi ca ,,slujitor” [,,asistent”] (vezi cap. 13,5) şi, în felul acesta, să înceapă ,,lucrul unui evanghelist” (2 Timotei 4,5). Apostolul a văzut cât de folositor ar fi putut să fie Timotei, dar şi-a dat seama că, dacă nu era circumcis, ar fi dat naştere la încurcături, în loc să fie de ajutor.
L-a tăiat împrejur. [L-a circumcis, KJV.] Poate că însuşi Pavel va fi săvârşit ritualul. Fapta aceasta pare la prima vedere inconsistentă cu conduita lui Pavel cu privire la Tit, pe care a refuzat să-l circumcidă (vezi Galateni 2,3) şi cu învăţătura lui generală cu privire la circumcizie (vezi 1 Corinteni 7,18.19; Galateni 2,3). Dar e un contrast distinct între cazul lui Tit şi cel al lui Timotei. Tit era grec şi a-l circumcide ar fi însemnat să renunţe la un principiu pe care Pavel nu era pregătit să-l cedeze. Ascendenţa mixtă al lui Timotei făcea din el un iudeu, deoarece codul rabinic susţinea că un copil al unei mame iudeice era socotit iudeu (Talmud Yebamoth 45b, ed. Soncino, p. 297). Dacă ambii părinţi ar fi fost iudei credincioşi, el ar fi fost circumcis în ziua a opta (Levitic 12,3), dar diferenţele religioase între părinţii lui fără îndoială ar fi împiedicat aceasta.
Acum, însă, tânărul Timotei era pe punctul de a intra în lucrare publică şi a fi în strâns contact cu iudeii. Dacă ar fi fost necircumcis, el ar fi fost o sursă de dificultate pentru iudeii care ar fi gândit că un iudeu rău nu putea fi o bună călăuză creştină. Prin urmare, Pavel n-a văzut nici o inconsistenţă în opunerea la învăţătura că circumcizia era o necesitate spirituală, esenţială pentru mântuire, în timp ce făcea ca acest tânăr cu strămoşi iudei să fie circumcis pentru a nu da naştere la jignire. Lucrul acesta era în armonie cu filosofia lui declarată (vezi 1 Corinteni 9,20) şi este motivul relatat de Luca pentru această acţiune – ,,din pricina iudeilor”.