16:37 Dar Pavel le-a zis: După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!
Pavel le-a zis. Adică a adresat remarca sa celor care fuseseră trimişi de dregător. Răspunsul lui alcătuieşte o condamnare concisă a nedreptăţii făcute de dregători, deoarece fiecare cuvânt are însemnătate juridică.
Ne-au bătut... în faţa tuturor. Adică în public. Fără îndoială, ei fuseseră legaţi de palus, sau stâlpul pentru bătaia în public, în văzul oamenilor din oraş. Prin Lex Valeria, 509 î.Hr. şi Lex Porcia, 248 î.Hr.., cetăţenii romani erau scutiţi de o astfel de pedeapsă degradantă, ca biciuirea. Faptul că Verres, guvernator al Siciliei, călcase legea, aceasta fiind una dintre cele mai severe acuzaţii aduse contra lui de către Cicero, ,,Legarea unui cetăţean este o crimă, bătaia lui cu biciul e o urâciune.” (Împotriva lui Verres v. 66. 170; ed. Loeb, Oraţii Verrine, vol. 2, p. 655). Afirmaţia ,,Sunt cetăţean roman” adesea acţiona ca un farmec pentru oprirea încălcării nedrepte din partea dregătorilor provinciali.
Fără să fim judecaţi. [Necondamnaţi, KJV.] Nu avusese loc o judecată formală. Gloata târâse pe misionari înaintea dregătorilor, dar nu fusese nici o ocazie pentru apărare (v. 22). Pedepsirea sumară fusese aplicată deţinuţilor care nici măcar nu fuseseră găsiţi vinovaţi.
Suntem romani. [Fiind romani, KJV.] Stăpânii roabei îşi bazaseră raţionamentul pe o pretenţie similară (v. 21). Aici Pavel include pe Sila ca fiind cetăţean roman. O falsă pretenţie la cetăţenie era
o vinovăţie capitală. Felul de provocare pe care Pavel o arunca autorităţilor cetăţii este una care poate fi făcută numai de un creştin consacrat, condus de Duhul. Metoda lui Pavel nu îndreptăţeşte autoapărarea agresivă din partea credincioşilor acuzaţi.
Să vină ei înşişi. Dregătorii se abătuseră grav, pedepsind public un om care nu fusese condamnat juridic. Pavel insistă acum ca ei personal să-şi ceară iertare pentru nedreptate. Făcând aşa, se poate să fi sperat să asigure un tratament mai bun pentru convertiţii filipeni, dintre care mulţi probabil erau cetăţeni romani. În discuţie nu era onoarea personală, ci aceea a Evangheliei.