16:33 Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
I-a luat. Îndată ce convingerea a pătruns în inima temnicerului, a dat dovadă de schimbare a inimii. Slujbaşul păgân înăsprit a devenit un creştin împreună simţitor, atent la binele evangheliştilor suferinzi. El nu avea autoritate să elibereze pe deţinuţi, dar a făcut tot ce a putut pentru a le alina durerile, spălând spinările lor sfâşiate. O purtare atât de duioasă era dovada practică a convertirii lui.
A fost botezat. E clar că învăţătura dată de Pavel şi de Sila era cuprinzătoare. Ea a fost primită cu toată inima de casa temnicerului şi i-a condus să dorească şi ei să primească botezul. Acela, care cu puţin mai înainte spălase rănile deţinuţilor săi, era împreună cu cei dragi ai lui spălat de petele păcatului. Această servire reciprocă e tipică pentru adevărata comuniune creştină. Nu e neraţional de a presupune că închisoarea avea un iaz sau un rezervor de apă unde a putut avea loc botezul prin imersiune. Vezi Matei3,6.
Îndată. Nu s-a pierdut timp. Între miezul nopţii şi zorii zilei (v. 25,6), închisoarea fusese clătinată, deţinuţii eliberaţi, întrebarea vitală a fost pusă, răspunsul dat, convertirea a avut loc şi botezul a fot săvârşit.