16:29 Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
O lumină. Mai degrabă ,,lumini”, probabil ca să poată număra pe deţinuţi. A sărit înăuntru. Sau ,,a alergat înăuntru”. Tremurând. [A venit tremurând, KJV.] Literal, ,,ajungând îngrozit”. Succesiunea rapidă de evenimente extraordinare a sfărâmat asprimea lui profesională şi l-a umplut de frică.
S-a aruncat la picioarele. [A căzut jos, KJV.] Se poate ca el să fi auzit cuvintele tinerei roabe la proclamarea lor ca slujitori ai Dumnezeului Prea Înalt (v. 17). El ştia, din instrucţiunile ce-i fuseseră date (v. 23) că ei erau deţinuţi neobişnuiţi şi acum, pentru că nu fugiseră, s-a gândit probabil că ei erau mai mult decât simpli oameni.