16:28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.
Pavel a strigat. Din negura infectă a închisorii interioare, apostolul putea să vadă forma temnicerului profilată pe lumina de afară. El şi-a dat seama de intenţia omului stăpânit de teroare, şi-a dat seama de concluzia la care ajunsese temnicerul şi a dorit să prevină sinuciderea. Chiar în mijlocul propriei sale suferinţe considerabile, Pavel se gândea la mântuirea altora. El era doritor ca nici măcar omul care-l aruncase în închisoarea infectă să nu piară în disperarea lui.
Să nu-ţi faci nici un rău. Sunetul glasului lui Pavel a fost suficient pentru a opri mâna temnicerului. Nici unul dintre deţinuţi nu scăpase! Solia lui Pavel era şi mai asigurătoare, nici unul nu lipsea. Posibilitatea fugii poate că încă nu apăruse în mintea celorlalţi deţinuţi. Şi ei fuseseră liniştiţi de exemplul calm al lui Pavel.