16:25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
Pe la miezul nopţii. Întrucât somnul ieşea din discuţie, Pavel şi Sila au petrecut noaptea în devoţiune.
Se rugau şi cântau cântări de laudă. Sau ,,rugându-se, cântau imnuri”, deoarece greaca exprimă un act continuu, şi nu două. Deprinderile devoţionale bine fixate ale misionarilor au învins circumstanţele cele mai descurajatoare. Chiar când erau în temniţă şi ferecaţi aşa că nu puteau îngenunchea la rugăciune, ei continuau să laude pe Domnul lor. Imnul s-ar putea să fi fost unul din psalmii de rugăciune, dar oricare ar fi fost cântarea, cuvintele lui Tertullian erau adevărate, ,,Deşi trupul este în prinsoare, deşi carnea e ţintuită pe loc, toate sunt deschise pentru duh... Piciorul nu simte lanţul când mintea e în ceruri.” (Ad Martyras 2; ANF, vol. 3, p. 694).
Lui Dumnezeu. Ei erau servi ai Dumnezeului Celui Prea Înalt, ei sufereau pentru cauza Lui şi în mod sincer lăudau sfântul Lui Nume. La rândul Lui, El le-a dat mângâierea şi tăria Lui, într-un chip de neînţeles pentru aceia care nu-i servesc.
Îi ascultau. [Îi auzeau, KJV.] Mai degrabă ,,ascultau la ei”. Închisoarea dinăuntru şi alţi ocupanţi proscrişi şi criminali care niciodată nu auziseră aşa sunete într-un loc care de obicei răsuna de înjurături nesăbuite şi glume murdare.