16:1 În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.
A ajuns. Gr. katantao ,, a sosi la”, ,,a ajunge la”, un anumit loc. În ce priveşte folosire formei singulare, vezi cap. 15,41. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 10) cu privire la includerea lui ,,de asemenea” , ,,şi”, între ,,a ajuns”, şi ,,la”. Includerea lui poate servi la accentuarea continuităţii dintre cap. 15, 41 şi 16,1. Împărţire pe capitole ar fi mai bine plasată în cap. 15 între v. 35-36.
Derbe şi Listra. Vizitarea bisericilor propusă anterior (cap. 15,36). Vezi cap. 14,6, are loc în ordine invă în acord cu geografia. Astfel, Pavel şi Sila ar sosi mai întâi la Derbe (vezi harta de la p. 316). Pentru a ajunge în această regiune venind din Cilicia, Pavel şi tovarăşii săi ar fi trebuit să treacă prin vestita trecătoare din munţi, porţile Ciliciei, prin care treceau soldaţii lui Alexandru cel Mare.
Acolo era. E lucru incert dacă aceasta se referă la Listra sau la Derbe. Păreri informate favorizează Listra, deşi unii pe baza celor spuse în cap. 20,4 preferă Derbe. (vezi cap. 14,6). E cel puţin clar că Timotei provenea din districtul Derbe-Listra şi era cunoscut bisericilor din zona aceea drept un ucenic promiţător.
Timotei. Un nume grecesc, obişnuit, însemnând ,,onorat de Dumnezeu”. El a fost probabil convertit de Pavel în timpul vizitei sale la Listra şi Derbe, în Prima Călătorie Misionară (vezi cap. 14, 6). În felul acesta, Pavel, putea cu adevărat să-l numească ,,copilul meu iubit” (1 Corinteni 4,17) şi ,,Fiul meu în credinţă” (1 Timotei 1,2). Era tânăr (1 Timotei 4,12; vezi AA 203), probabil nu mai mare de 18 sau 20 de ani, întrucât peste vreo 12 ani încă se mai vorbeşte de tinereţea lui în 1 Timotei 4,12. Dar în cei aproape 2 ani care trecuseră de la plecarea lui Pavel din Listra (în ce priveşte cronologia, vezi pag 100,102). Timotei ajunsese să aibă un nume bun pentru evlavia şi ,,credinţa” lui ,,neprefăcută”(2 Timotei 1,5). El fusese educat să cunoască din pruncie VT (2 Timotei 3,15). Faptul că el era vorbit de bine de fraţii săi de credinţă din Iconia ca şi din Listra (Fapte 16,2) sugerează că se străduia să ţină legătura între cele două biserici. Pavel îi scrie lui şi despre el ca şi cum el n-ar fi fost destul de puternic din punct de vedere fizic, şi poate cu atât mai puţin în viaţa de mai târziu datorită faptului că urmase un riguros program misionar (1 Timotei 5,23). Pare să fi fost emotiv (2 Timotei 1,4), totuşi gata să înfrunte greutăţile şi să poarte răspunderile în puterea lui Hristos (1 Corinteni 16,10). Timotei e considerat un conlucrător al lui Pavel (Romani 16,21) şi a fost tovarăşul lui în lucrările celei de a doua şi a treia călătorii misionare, cel puţin până la Troa (Fapte 20,4.5). Din 1 Corinteni 4,17 aflăm că a fost solul lui Pavel la Corint şi în 2 Corinteni 1,1 este unit cu Pavel în salutarea către acea biserică. El a mai fost sol şi între Pavel şi biserica din Tesalonic (1 Tesaloniceni 3,2.6) şi trebuie să fi fost la Roma cu Pavel în cursul primei lui detenţii acolo, deoarece este menţionat în Epistola către Filipeni (cap 1,1 şi 2,19), către Coloseni (cap 1,1) şi către Filimon
(v. 1). Evrei 13,23 se referă la faptul că el fusese în închisoare, un eveniment care nu poate fi fixat în privinţa timpului şi a locului. Eusebiu (History Bisericească III 4,5 ) scrie despre el ca fiind cel dintâi episcop la Efes. Se spune despre el că ar fi suferit martiraj din partea populaţiei din Efes.
Unei iudeice. (,,unei femei” KJV; ,,unei femei iudeice” Nitz). Literal ,,unei femei, o credincioasă iudeică”. Există slabe dovezi textuale (cf p 10) pentru adăugarea de ,, o văduvă” după ,,femeie”. Dacă tatăl lui Timotei era mort, aceasta împreună cu probabila diferenţă a ei în religie, ar explica locul de frunte al mamei în viaţa lui Timotei. Numele ei era Eunice (Eunike, ,,biruind bine” sau ,,bună biruinţă”). Pare că Lois şi Eunice să fi fost creştine evlavioase (2 Timotei 1,5 ) şi fuseseră atente spre a da lui Timotei o educaţie creştină bazată pe o personală cunoaştere a Scripturilor (2 Timotei 3,15).
Tată. Luca nu dă o informaţie clară cu privire la religia tatălui lui Timotei. Faptul că era ,,grec” poate să arate că era un păgân dintre neamuri, în acest caz căsătoria lui cu Eunice nu ar fi fost recunoscută de evrei; sau ar fi putut să fie o persoană dintre neamuri, ,,temător de Dumnezeu”( vezi cap 10,2). Oricum, el nu era un prozelit autentic deoarece fiul lui, Timotei, nu fusese circumcis.