16:13 În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.
În ziua Sabatului. Pavel, Sila, Timotei şi Luca se găseau într-o cetate străină, într-o ţară străină. Ei fuseseră acolo câteva zile, dar când Sabatul a venit, ei ar fi dorit în mod natural să fie cu semenii lor, iudei, împreună cu care puteau să se închine şi cărora ar fi putut să le aducă veştile lor bune cu privire la mântuire (vezi cap. 13,14).
Afară pe poarta cetăţii. [Afară din cetate, KJV.] Mai de grabă, ,,afară de porţi”. Ei poate au căutat prin cetate o sinagogă şi, negăsind niciuna, au mers să caute un loc permanent de cult, pe malul râului. Alternativ, ei poate vor fi ştiut că sinagoga sau locul de adunare se afla în afara zidului cetăţii.
Lângă un râu. Gr. para potamon, ,,lângă un râu”, adică, fără îndoială lângă râul Gangites, care se vărsa în râul Strymon.
Credeam că se află. [Era obiceiul să fie făcută, KJV; Era obicei să fie loc, Nitz.] Dovezi textuale importante (cf. p. 10) pot fi citate pentru exprimarea ,,unde se presupunea să fie [un loc] de rugăciune” (vezi mai jos, la ,,rugăciune”).
Rugăciune. Gr. proseuche, ,,rugăciune” sau, probabil aici, ,,loc de rugăciune” (vezi 3 Mac. 7,20; cf. cele de la Fapte 1,14; 16,16). Dacă nu erau sinagogi în Filipi, cei câţiva iudei se poate să fi stabilit un loc de adunare pe malul râului, unde ar fi putut săvârşi spălările lor ceremoniale (cf. Ezra 8,15, 21; Psalmi 137,1). Juvenal (Satires iii. 13, 14; ed. Loeb, p. 33) notează aceasta ca unul din cazurile de decădere a vechii religii a Romei, ,,Sfintele izvoare, dumbrăvi şi altare sunt lăsate iudeilor”. O aplicaţie oportună se vede într-un alt rând de acelaşi scriitor (Ibid., 296; ed. Loeb, p. 55), ,,Spune, unde-ţi este locul de şedere la rugăciune? În ce loc de rugăciune [proseuche ] te pot găsi?” Astfel de împrejmuiri sau oratorii erau adesea circulare şi fără acoperiş. Practica de a avea astfel de locuri a continuat până pe vremea lui Tertulian, care vorbeşte despre rugăciunile la malul apei (orationes litorales) ale iudeilor (Ad Nationes i. 13).
Am şezut jos. O deprindere obişnuită a învăţătorilor iudei (vezi Vol. I, p. 57,58).
Am vorbit. Sau ,,am început vorbirea”. Forma verbului în greacă sugerează că toţi cei patru apostoli s-au adresat grupului.
Femeilor care erau adunate laolaltă. [Femeilor care veniseră acolo, KJV.] Expresia ar putea fi tradusă mai bine ,,femeilor care se adunaseră” sau ,,femeilor adunate”. Cineva a observat că ,,omul din Macedonia” (v. 9) s-a dovedit a fi un grup de femei iudeice evlavioase. Unii predicatori ar fi găsit în aceasta o scuză pentru a-şi neglija însărcinarea, dar Pavel şi însoţitorii săi nu au fost aşa uşor convinşi să-şi neglijeze lucrarea. Faptul că erau numai femei adunate la locul de rugăciune arată că era o lipsă aproape totală de bărbaţi iudei în populaţia locală. Lucrul acesta ar explica lipsa probabilă a unei sinagogi, întrucât nu se putea înfiinţa nici una fără de un minimum de 10 bărbaţi. Unele dintre femeile pe care le-au găsit misionarii se poate să fi fost prozeliţi, ca Lidia (vezi v. 14). Astfel de femei, în mod natural, ar fi primit bine străinii iudei care veneau să le dea învăţătură. În Macedonia, femeile par să se fi bucurat de mai multă libertate decât era obişnuit pentru statutul lor, pe vremea aceea.