16:12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
De acolo. La Neapolis, probabil şi-au părăsit corabia şi au mers pe uscat spre ţinta lor imediată, Filipi.
Filipi. Numele vechi este Krenides, ,,loc cu mici izvoare”, cetatea a fost reclădită de Filip al Macedoniei (359-336 î.Hr.), tatăl lui Alexandru cel Mare, şi numit aşa spre cinstirea lui. Între Neapolis şi Filipi se întinde un şir de munţi, în care erau zăcăminte bogate de aur şi argint.
Cea dintâi cetate dintr-un ţinut. Expresia aceasta prezintă oarecare dificultăţi. Filipi n-a fost cetatea cea mai de seamă a nici uneia din cele patru subdiviziuni ale provinciei romane Macedonia (vezi v. 9), cetăţile principale fiind Amfipolis, Tesalonic, Pela şi Pelagonia. Totuşi, întrucât nu e articol hotărât în versiunea greacă, e probabil ca Luca să fi înţeles doar că era un oraş de seamă al provinciei, şi nu capitala ei. Adjectivul protos, ,,întâi”, tradus aici ,,cea dintâi”, a fost adesea găsit pe monedele unor cetăţi care nu erau capitale. E de asemenea cu putinţă ca el să fi fost folosit cuvântul meris, tradus ,,parte” sau ,,ţinut”, în sensul de ,,zonă de frontieră” şi că era cetatea cea dintâi a acelui district de frontieră, fie ca cea mai importantă, fie ca cea dintâi în care călătorii ar fi sosit din Tracia. Aceasta era precis poziţia cetăţii Filipi, care fusese dotată cu o garnizoană, ca un post înaintat roman, din cauza triburilor turbulente din Tracia.
Colonie. Filipi devenise o colonie romană, după înfrângerea lui Brutus şi Cassius, de către Octavian şi Antoniu, în 42 î.Hr. După bătălia de la Actium, de la 31 î.Hr., situaţia aceasta a fost întărită şi titlul dezvoltat al cetăţii, aşa cum e arătat de monedele descoperite, a ajuns să devină Colonia Augusta Julia Philippensis. O colonia romană avea o mică relaţie cu concepţia noastră modernă cu privire la colonie. Ea era o porţiune de teritoriu cucerit, atribuit cetăţenilor romani care erau adesea soldaţi veterani. Aceştia erau trimişi sub autoritatea Romei pentru a reproduce un echivalent al vieţii civile şi sociale romane. Aceste colonii erau adesea pe frontiere ca o protecţie şi ca o frână asupra slujbaşilor provinciali locali. Numele coloniştilor erau păstrate pe listele de treburi ale Romei. Ei duceau cu ei limba latină şi monedele lor romane. Adesea slujbaşii lor principali erau numiţi din cetatea mamă şi erau independenţi faţă de guvernatorii provinciei unde era fixată colonia. În acest fel, colonia era strâns unită cu Roma. Coloniile acestea erau adesea descrise ca ,,fortăreţe ale unui imperiu” (Cicero, De Lege Agraria ii. 27. 73; ed. Loeb, Cuvântări, vol. 3, p. 449) sau ,,ca să zicem aşa, miniaturi şi în anumite sensuri, copii” ale poporului Romei (Aulus Gellius Nopţi Atice xvi. 13. 9; ed. Loeb, vol. 3, p. 181). Spiritul unei colonii era, deci, intens roman. În felul acesta, în această cetate macedoneană, Pavel a venit direct în contact cu un exemplu înfloritor de organizaţie imperială romană.
Câteva zile. Vezi cap. 9,19. Aici, expresia pare să se refere la mai puţin de o săptămână, deoarece pare că Sabatul din cap. 16,13 a fost cel dintâi Sabat la Filipi.