15:39 Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.
Neînţelegerea. Gr. paroxusumos, ,,invitaţiei”, ,,mânie vie”. De la cuvântul acesta derivă cuvântul nostru ,,paroxism”, care poate lăsa o neînţelegere trecătoare, deşi severă, dar nu una de lungă durată. Căldura unei prietenii vechi sigilate prin ajutorul dat de Barnaba lui Pavel când avea cea mai mare nevoie de un prieten (vezi cap. 9,27), ca şi săvârşirea împreună a unei mari lucrări şi obţinerea cu succes a unei mari hotărâri, a făcut ruptura dintre Barnaba şi Pavel, cu atât mai dureroasă. Aceasta este ultima pomenire în Fapte atât a lui Barnaba, cât şi a lui Marcu. Pentru biserică, rezultatul a fost că s-au întreprins două călătorii misionare în loc de una. Deşi apostolii au fost de părere diferită în ce priveşte cine era vrednic să participe la o astfel de lucrare, nu era nici o despărţire între ei cu privire la lucrarea care trebuia să fie făcută în Evanghelie. Numele lui Barnaba apare în epistolele lui Pavel în 1 Corinteni 9,6; Galateni 2,1.9.13; şi Coloseni 4,10). Scriind corintenilor (1 Corinteni 9,6), apostolul numea pe Barnaba ca dând acelaşi nobil exemplu ca şi el, lucrând cu mâinile lui şi neprimind întreţinere din partea bisericilor unde lucra pentru Evanghelie. Coloseni 4,10 dă la iveală că Pavel a primit din nou pe Ioan Marcu în calitate de conlucrător (Filimon 24) şi Pavel a ajuns să recunoască în Ioan Marcu pe cineva care îi era ,,de folos pentru slujbă” (2 Timotei 4,11). După ce a lucrat cu Barnaba în Cipru, Marcu pare să se fi înapoiat la Petru şi a fost cu el la Roma (1 Petru 5,13). Se poate că în perioada de rămânere a lui la Roma, Marcu a lucrat din nou cu Pavel.
A plecat cu corabia la Cipru. Aceasta era ţara de baştină a lui Barnaba. Era natural ca el şi Marcu să-şi înceapă lucrarea acolo.