15:37 Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;
Voia. (,,S-a hotărât”, KJV). Dovezi textuale atestă (cf. p. 10) exprimarea ,,era de părere” sau ,,dorea”. Fără îndoială, legăturile de familie ale lui Barnaba cu Ioan Marcu a fost ceea ce l-a îndemnat să-l ia pe tânăr încă o dată într-o călătorie misionară, pentru a-i da prilej să arate calificarea sa pentru serviciu (vezi Coloseni 4,10). Fără îndoială, el recunoştea, aşa cum n-a făcut-o Pavel, circumstanţe care cel puţin în parte scuzau retragerea anterioară a lui Marcu din faţa unei sarcini grele (vezi Fapte 13,13). Pentru Pavel, un luptător zelos şi curajos pentru Hristos, oricine se purtase în felul acela părea, în propriile cuvinte, că ,,nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9,62) şi avea nevoie de disciplină, cel puţin pentru un timp, pentru a-l califica pentru a lucra mai departe.
Numit. (,,Supranume”, KJV). Literal, ,,care e numit”.