15:30 Ei deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.
S-au dus la Antiohia. (,,Au venit la Antiohia,” KJV). E natural de a presupune că trimişii de la conciliu s-au înapoiat în nord, prin Samaria şi Fenicia. Fără îndoială a fost bucurie în sânul adunărilor creştine pentru cei dintre neamuri, la vestea libertăţii pe care o primiseră.
Au dat epistola. (,,Au predat epistola”, KJV). Trebuie să fi fost o revărsare de bucurie când scrisoarea a fost deschisă cu solemnitate şi citită cu voce tare. Propoziţie după propoziţie respingea învăţăturile iudaizanţilor şi confirma poziţia luată de Pavel şi de Barnaba. Pentru credincioşii dintre neamuri din Antiohia, epistola aceasta era o cartă a libertăţii, câştigată după o adevărată luptă.