15:15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
Cu faptul acesta se potrivesc. Adică, cu această acţiune din partea lui Dumnezeu, coincid profeţii VT. Ei priviseră şi aşteptaseră convertirea neamurilor, care acum avea loc.
După cum este scris. Citatul din versetul 16,17 e din LXX, Amos 9,11.12. Ascultătorii, obişnuiţi cu Scripturile VT, ar fi putut să-şi amintească şi alte profeţii asemănătoare aşa cum a făcut Pavel în Romani 15,9-12. Faptul că citatul lui Iacob este din LXX şi că LXX în acest pasaj lămureşte mai bine argumentaţia sa decât exprimarea alternativă a textului masoretic, a ridicat întrebarea dacă nu cumva conciliul s-a ţinut în limba greacă. În favoarea ideii că aşa a fost, e faptul că mulţi iudei, chiar şi în Palestina, erau bilingvi şi că chestiunea în discuţie aici era concentrată în jurul creştinilor de limbă greacă. Erau de faţă creştini din Antiohia (vezi Fapte 15,2) care se poate să fi cunoscut sau se poate să nu fi cunoscut aramaica, şi Tit, o persoană necircumcisă dintre neamuri (vezi Galateni 2,3), care probabil nu înţelegea aramaica, fără îndoială, era acolo. Spre folosul acestora, greaca ar fi fost
o limbă potrivită spre a fi folosită.
Totuşi, sunt motive temeinice pentru a presupune că Iacob şi-a ţinut vorbirea în aramaică, probabil citând Scriptura în limba ebraică de aproape înrudită. Iacob se găseşte, atât în Noul Testament, cât şi în literatura creştină timpurie, în poziţia de conducător al creştinismului iudaic. Problema în discuţie era esenţial o problemă iudaică şi fusese ridicată de cei mai iudaici dintre creştini – fariseii. Având în vedere lucrul acesta ar părea rezonabil de a aştepta ca o discuţie între apostolii din Ierusalim de data aceasta să fi fost probabil ţinută în aramaică. Lucrul acesta nu însemnează totuşi că Luca greşeşte citând LXX, versiunea Biblică cunoscută de cititorii săi greci. Ebraica din Amos 9,11.12, aşa cum este în textul masoretic, n-ar fi necorespunzătoare la argumentaţia sa şi, dacă nu l-a folosit pe acela, se poate să fie citat dintr-o formă de text ebraic care era mai de aproape înrudit cu LXX de cum era cel masoretic. Descoperirile de la Qumran au arătat că astfel de texte existau cel puţin pentru părţi ale VT (vezi vol. I, p. 93).