15:12 Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile, pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
Adunarea. (,,Mulţimea”, KJV). Adică grupa adunată (vezi v. 6).
A tăcut. (,,A păstrat tăcerea”, KJV). Ca răspuns la mărturia convingătoare a lui Petru, nu au fost glasuri împotrivitoare. Opoziţia a fost adusă la tăcere, chiar dacă nu toate părerile fuseseră schimbate. Lui Petru i se înfrânseseră prejudecăţile personale în convertirea lui Corneliu, acum el biruise prejudecăţile altora.
A asculta. Până la punctul acesta pare că Pavel şi Barnaba nu vorbiseră pe larg adunării. Acum cuvântarea lui Petru pregătise adunarea să-i asculte când povesteau evenimentele remarcabile ale celei dintâi călătorii misionare. Cei doi misionari au repetat public ceea ce deja povestiseră apostolilor şi prezbiterilor (v. 4).
Semnele şi minunile. (,,Miracolele şi minunile”,KJV). Sau, ,,semnele şi minunile” (vezi vol. V, p. 208). Având în vedere îndoielile unora dintre cei de faţă, fără îndoială Barnaba şi Pavel au subliniat faza miraculoasă a lucrării lor ca o acceptare de către Dumnezeu a rezultatelor. Relatarea lor arăta că se săvârşiseră minuni atât printre neamuri, cât şi printre iudei.