15:10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
De ce ispiteşti pe Dumnezeu? Adică, pentru ce puneţi la încercare pe Dumnezeu cu privire la voia Lui de a primi neamurile, când El deja dăduse pe faţă care era voia Lui pentru ele? Oare voia împotrivitoare a omului să fie făcută mai tare decât a lui Dumnezeu? Iudeii ispitiseră pe Dumnezeu în pustie (Evrei 3,9) când, în prezenţa marilor Sale lucrări pentru ei, au murmurat împotriva conducătorilor pe care li-i dădu-se. Ei ispitiseră pe Hristos (1 Corinteni 10,9) şi neascultarea lor atrăsese asupra lor pedeapsa şerpilor înfocaţi. Anania şi Safira ispitiseră Duhul lui Dumnezeu, căutând să înşele biserica cu privire la darul lor (Fapte 5,9). Petru avertiza pe ascultătorii săi cu privire la ispitirea lui Dumnezeu în chestiunea admiterii neamurilor.
Un jug. Jugul de care vorbeşte Petru era legea ceremonială (AA 194), împreună cu dezvoltările ei tradiţionale, prin care iudeii căutau să câştige mântuirea. Pavel însuşi nu ar fi putut vorbi cuvinte mai aspre ca acestea. Ele atrăgeau atenţia la însăşi vorbirea lui Hristos cu privire la ,,poverile grele” ale tradiţiilor fariseilor (Matei 23,4), în comparaţie cu propriul Săi jug ,,uşor” (cap. 11,30). Ele anticipau avertizarea dată de Pavel galatenilor de a nu se pleca ,,iarăşi sub jugul robiei”. (Galateni 5,1).
Nu l-am putut purta. Aşa cum fuseseră intenţionate originar de Dumnezeu, cerinţele ceremoniale ale legii lui Moise nu erau intolerabile. Numai pentru că iudeii pierduseră din vedere adevărata lor însemnătate, făcând din ele un şir de ceremonii prin care căutau să câştige mântuirea, lucrurile acestea au devenit un jug de nesuferit. În plus, rabinii căutaseră să facă o îngrădire în jurul legii, aşa ca să închidă cu un zid perceptele ei prin reglementări adăugate de la ei ca să nu fie nici o şansă de a călca porunca. Drept urmare, regulile ceremoniale iudaice ajunseseră o povară intolerabilă.