14:5 Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.
Mai marii lor. (,,Cârmuitorii”, KJV). Adică, mai marii sinagogii iudaice, unde Pavel şi Barnaba începuseră să predice când ajunseseră la Iconia.
S-au pus în mişcare. (,,Un asalt”; KJV; ,,Se făcu o pornire”, Nitz). Gr. horme, ,,un asalt”, sau ,,o încercare”. Cuvântul nu arată un atac direct aici, deoarece aşa ceva nu a avut loc (vezi v. 6). Iudeii au întărâtat şi au răzvrătit pe concetăţenii lor păgâni, cu nădejdea că va avea loc tulburare.
Să-i batjocorească. (,,Să se poarte dispreţuitor cu ei”, KJV; ,,Să-i înfrunte ruşinos”, Nitz). Ei au suferit ruşinoasa insultă şi batjocură. Ea marchează ceea ce era plănuit prin acţiunea de aţâţare a mulţimii. Pavel foloseşte un cuvânt aproape înrudit pentru a descrie propria sa purtare ca persecutor. (1 Timotei 1,13).
Să-i ucidă cu pietre. Uciderea cu pietre era metoda iudeilor de pedepsire pentru blasfemie (Levitic 24, 14-16) şi, aparent, ei credeau că învăţătura apostolilor era chiar aşa ceva. Probabil nu fusese un proces legal pentru a se ajunge la acest plan; ei au decis simplu ,,să-i batjocorească” (vezi Fapte 7,58; cf. Ioan 10,31).