14:15 Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.
De aceeaşi fire. (,,Cu aceleaşi pasiuni” KJV; ,,Aceeaşi fire şi simţiri”, Nitz). Cuvântul cuprinde simţămintele mai pasive ale vieţii omeneşti ca şi acelea care în mod obişnuit sunt cunoscute ca ,,pasiuni” (vezi Iacov 5,17). O asemănare izbitoare poate fi notată între limbajul lui Pavel şi Barnaba de aici şi aceea a lui Petru şi Corneliu (Fapte 10,26).
Vă aducem o veste bună. (,,Vă predicam”, KJV). Literal, ,,vă aducem veşti bune” (vezi cap. 13,32). La idolatri, un mesaj care prezintă pe viul Dumnezeu în locul idolilor muţi trebuie să fie ,,veşti bune” şi îndeosebi lucrurile stau aşa întrucât Isus Hristos este Dumnezeu întrupat, Mântuitorul oamenilor.
Aceste lucruri deşarte. Adică, sacrificiul păgân care era pe punctul de a fi adus şi tot ceea ce el însemna. Vorbirea de felul acesta este adesea folosită pentru a descrie lipsa de conţinut şi de valoare a cultului păgân (Efeseni 4,17; 1 Petru 1,18).
Dumnezeul cel viu. În contrast cu idolatria lor, apostolii cheamă pe oamenii din Listra să se întoarcă la un Dumnezeu care trăieşte şi lucrează, care a făcut cerurile şi pământul, care este Dătătorul oricăror daruri bune şi care va judeca pe toţi oamenii. Isaia în mod dramatic face contrastul acesta (Isaia 40, 6-31; 41, 18-29; 44, 6-28).
Cerul, pământul şi marea. Aceasta contrastează viu cu religiile păgâne populare, care atribuiau cerul, pământul şi marea diferitelor zeităţi. Pavel proclamă că un singur Dumnezeu a făcut toate acestea şi le cârmuieşte.
Apelul la calitatea de creator a lui Dumnezeu este un apel făcut de repetate ori în Scriptură. El se găseşte la începutul întregii istorii a legăturii lui Dumnezeu cu universul (Geneza 1) şi e baza soliei evanghelice de avertizare pentru lume (Apoc. 14,7).