14:12 Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mânuia cuvântul.
Jupiter… Mercur. Gr. Zeus … Hermes, Zeus, mai marele zeilor şi fiul său Hermes, crainicul şi solul zeilor, şi patronul elocvenţei. În Panteonul roman, corespondenţii acestor zei erau Jupiter şi Mercur şi numele lor sunt ca atare folosite în KJV. Cultul lui Zeus şi al lui Hermes pare să fi fost popular în regiunea Listra. În apropiere de Listra s-a găsit o inscripţie spunând că anumiţi oameni, ale căror nume sunt licaoniene, dedicaseră o statuie lui Zeus. Un altar de piatră la fel descoperit în apropiere de Listra dedicat ,,Ascultătorului Rugăciunii”, care era probabil Zeus, şi lui Hermes. Populaţia din Listra în mod natural urma să creadă că dacă o zeitate urma să vină printre ei cu un scop bun, urma să fie Jupiter, pentru care fusese înălţat un templu la intrarea în cetatea lor (vezi v. 13) şi căruia i se aducea cea mai de seamă închinare. Mercur era socotit ca principalul slujitor al lui Jupiter. Barnaba s-ar putea să fi avut o înfăţişare mai impunătoare decât Pavel şi aşa i s-a atribuit titlul de Jupiter. Întrucât Pavel ţinuse cea mai mare parte din cuvântare, a fost identificat ca Mercur.