14:11 La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc.
În limba licaoniană. Deşi Pavel declară că el vorbea în limbi (1 Corinteni 14,18) totuşi destul de aparent darul acesta nu includea capacitatea de a înţelege graiul din Licaonia. Singurul punct de vedere consistent este că el şi Barnaba nu ştiau că oamenii din Listra erau pe punctul de a le aduce închinare. Este o incriminare a caracterului lor presupunerea că ei au îngăduit cu bună ştiinţă ca oamenii să pună în aplicare un plan de a le aduce închinare, pentru ca să se producă un efect dramatic prin respingerea unei asemenea închinări. Oamenii din Listra erau fără îndoială bilingvi şi puteau înţelege ceea ce spuneau Pavel şi Barnaba în limba greacă, dar misionarii nu puteau înţelege ce spuneau oamenii când au făcut planul pentru sacrificiul păgân. Nu se ştie nimic cu privire la limba licaoniană.
Zeii. În timpurile NT credinţa că zeii s-ar arăta printre oameni era susţinută nu numai de licaonienii simpli, dar în general de păgâni, atât în oraşe, cât şi la ţară. În Licaonia era o legendă veche care oferea temei pentru ceea ce încerca să facă acum poporul pentru Barnaba şi Pavel. Potrivit cu mitul acesta, Zeus şi Hermes (Jupiter şi Mercur) veniseră în chip omenesc şi fuseseră primiţi de perechea bătrână Filemon şi Baucis, cărora ei le-au adus daruri (Metamorphoses, VIII, 626-724). Legenda arată că locul unde se presupune că zeii să fi locuit mai târziu a devenit un loc de închinare pentru închinătorii evlavioşi, care făceau pelerinaje la locul acela şi aduceau daruri acolo.