13:7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
Dregătorul . (,, Delegatul,” K J V ; ,, Proconsulul,” Nitz.) Gr. anthupatos, echivalentul grec al titlului ,, proconsul”. Provinciile Imperiului Roman, sub organizaţia lui August ( 27 în Hr.), erau împărţite în două categorii. Acelea care aveau nevoie de control militar erau aşezate sub împărat în calitate de comandant al legiunilor şi erau guvernate de proprietari şi procuratori. Provinciile mai paşnice erau lăsate pe seama conducerii Senatului şi erau sub cârmuirea proconsulilor. Cipru fusese
o provincie imperială ( vezi Strabo, Geografie X I V 6,6), dar mai târziu a fost reatribuită Senatului ( Dio Cassius, Istoria Romană ) iii.12.7) şi, în consecinţă, pe vremea lui Pavel era cârmuită de un proconsul. Existenţa cârmuirii proconsulare acolo e dovedită şi de faptul că de pe timpul lui Caligula sunt monede ale Ciprului care dau titlul de proconsul cârmuitorului local, Cominius -Proclus, Luca, aici, ca şi în altă parte, e atent să folosească titluri corecte pentru diferiţii slujbaşi care apar în naraţiunea sa (vezi Fapte 23,24 ; cf. cele de la Matei 27,2)
Sergius –Paulus. O inscripţie latină din anul 35 d .HR, prezentând o listă de Fraţi Arval, preoţi care serveau drept curatori ai Tibrului, conţine numele (,,Lucius - Sergius- Paullus”) . Deşi nu se poate face o identificare pozitivă a acestui om cu proconsulul din naraţiunea prezentă, nu e imposibil că ei sunt aceeaşi persoană şi că Sergius Paullus fusese preot la Roma înainte de a fi trimis în Cipru. O altă inscripţie din Soli în Cipru se declară a fi de pe vremea lui ,,Paullus, proconsul”. Învăţaţii au căutat de repetate ori să identifice pe acest proconsul cu Sergius-Paulus din Fapte, dar cea mai bună părere este că data acestei inscripţii nu poate fi aceeaşi cu timpul Primei Călătorii Misionare. Probabil se referă la un proconsul care a cârmuit Ciprul cu câteva decenii mai înainte. Pliniu cel Bătrân, scriind cam pe la anul 90 d. H R., a fost crezut că numeşte pe un Sergius-Paullus ca autoritate principală pentru faptele din anumite porţiuni ale Istoriei sale naturale, dar un studiu critic al dovezilor de manuscris arată că omul menţionat era mai de grabă unul Sergius-Plautus. În consecinţă, nimic cert nu e cunoscut cu privire la Sergius-Paulus din Fapte, mai mult decât e relatată de Luca.
Un om înţelept. Adjectivul descrie inteligenţă şi discernământ, ca în Matei 11,25; Luca 10,21; 1 Corinteni 1,19. Prezenţa lui Elima la Sergius Paulus arată că proconsulul era un om cu o minte iscoditoare. Cu siguranţă a dat pe faţă caracteristica aceasta când a chemat pe Barnaba şi pe Saul pentru a-i asculta. El a dovedit înţelepciune când a ajuns să recunoască superioritatea caracterului dovedit de misionar. El nu se putea să fi fost dominat de vrăjitor.