13:4 Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
Trimişi. Aici începe Prima Călătorie Misionară a lui Saul (Pavel); vezi harta p. 280. Barnaba şi Pavel au plecat acum sub directă poruncă a Duhului Sfânt, evident cu instrucţiuni specifice din acea Sursă divină. Vezi p. 29.
Cum urma să fie întreţinuţi aceşti misionari? Nu e nici o indicaţie cu privire la vreun salariu sau la vreun fond pus la dispoziţia lor. Poate, aşa cum a făcut mai târziu (cap. 18, 3.4), Pavel va fi lucrat la meseria sa în cursul săptămânii şi va fi predicat în sinagogi în zilele de Sabat. La ani de zile după aceea, scriind filipenilor, Pavel arăta că nu prea primise ajutor pentru susţinerea sa (Filipeni 4,15-18). Pare că nu-i venise în gând tinerii biserici că zecimea, care era dată întotdeauna leviţilor, ar putea fi dată spre a fi folosită de un corp consacrat de slujitori creştini. De fapt, încă nu exista un cler ca o categorie profesională.
La Seleucia. Oraşul acesta se afla cam la 16 mile de Antiohia aproape de gura râului Orontes şi era portul maritim al Antiohiei. Seleucia primise numele după fondatorul ei, Seleucus Nicator (m, 280 î. Hr.), generalul lui Alexandru, care a înfiinţat Imperiul Seleucid. Vezi harta din faţă, p. 39.
Au plecat cu corabia la Cipru. Dacă misionarii n-au fost în mod specific îndrumaţi, fără îndoială că ei au ales acest prim punct de vizită, deoarece insula Cipru era locul de naştere al lui Barnaba. Populaţia ei era în cea mai mare parte greacă. Ea considera pe Afrodita, sau Venus, ca zeiţa ei protectoare. Centrul ei principal de cult era Pafos, care era cunoscut pentru desfrâul preoteselor prostituate ale templului ei. Metalul cuprum, ,,cuprul” şi-a luat numele de la acea insulă şi minele de cupru care se găseau numai la o mică depărtare de Siria, au atras mulţi iudei. Probabil tocmai printre aceştia Evanghelia fusese deja predicată de evanghelişti creştini itineranţi (cap. 11,19). E probabil, de asemenea, că unii din cei din Cipru care fuseseră convertiţi la Ierusalim, în Ziua Cincizecimii, să le fi adus solia creştină înapoi în patria lor.