13:48 Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.
Se bucurau. În contrast cu iudeii, care erau plini de invidie pe urma predicii lui Pavel, neamurile credeau cu voie bună. Cuvântul Domnului. Adică, învăţătura care are pe Domnul Isus ca subiect central. Vezi v. 44.
Erau rânduiţi. Gr. tasso, ,,a înrola”, ,,a rândui”, ,,a aranja”. Interpretarea acestui pasaj a fost viguros disputată de teologi. Traducerea KJV pare să sprijine dogma decretelor divine ca determinând destinul final al oamenilor. Totuşi versiunea greacă nu cere o astfel de traducere. Forma verbului aici poate fi înţeleasă reflexiv ca şi pasiv, aşa că poate însemna, ,,s-au rânduit”, sau ,,s-au aşezat pe ei înşişi”. Acest înţeles este ilustrat de două papirusuri egiptene din secolul al III-lea d.Hr. Unul din acestea zice: ,,Am aranjat cu Apolo şi el a rânduit ca sigur a unsprezecea (zi) pentru coborârea sa (sau, ,,el s-a rânduit pe sine ca sigur să coboare în a unsprezecea”). ,,Celălalt zice: ,,Aştept în tot cazul pe arămari întrucât am aranjat (sau ,,întrucât m-am hotărât”)”. Exemplele acestea arată că e cu putinţă de a interpreta vorbirea pasajului prezent ca însemnând, ,,câţi au crezut aşa cum se rânduiseră (sau ,,aşezaseră”) pe ei înşişi spre viaţa veşnică.”
O asemenea interpretare e în armonie cu contextul de aici, deoarece în acord cu versetul 46, iudeii se dovediseră nevrednici de viaţa veşnică şi cuvintele acestui verset descriu opusul acelei experienţe. Iudeii se purtaseră aşa ca să se proclame pe ei înşişi ca nevrednici, în timp ce neamurile manifestau o dorinţă de a fi socotiţi vrednici. Cele două secţiuni erau ca două armate opuse, aşezându-se şi în oarecare măsură privite ca aranjate de Dumnezeu. În felul acesta, neamurile se rânduiau pe ele însele şi erau rânduite spre viaţa veşnică. Textul nu ne arată că Dumnezeu rânduise
o anumită persoană la o alegere specifică sau că ea nu-şi putea schimba alegerea mai târziu, dacă împrejurările schimbătoare ar cere-o. Vezi Ioan 16-18; Romani 8,29.