13:3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.
Au postit şi s-au rugat. Repetarea acestor cuvinte ar arăta că postul din v. 2 a continuat. Noua poruncă cerea o intensitate a vieţii spirituale, pentru care postirea era un preludiu şi acompaniament normal. Implicaţia este că un serviciu solemn de consacrare a marcat încheierea orelor de rugăciune.
Şi-au pus mâinile. Vezi cap. 6,6. Aşa cum apostolii şi-au pus mâinile pe cei Şapte, tot aşa profeţii şi învăţătorii bisericii din Antiohia mărturisesc despre însărcinarea divină a lui Saul şi a lui Barnaba şi imploră pentru ei binecuvântarea divină.